Cine nu a auzit de Adam și Eva? Dar cine a auzit de Lilith? Un lucru e sigur, dacă ea nu era, lumea ar fi fost mai bună azi...
Fiind creată în același timp cu Adam din țărână, Lilith nu se bucură mult de frumusețile Edenului. Alungată din Rai, nu îș...
În toți acești 10 ani, de când era printre oameni, Lilith chiar se gândea să devină o persoană mai bună, dar obișnuința și lipsa de interes, pentru tot ce era pe Pământ, o împiedica. Stătea uneori ore întregi, fără să vorbească cu nimeni, și își analiza opțiunile. Nu e deloc ușor să evoluezi, iar schimbarea nu poate fi premeditată dacă nu vine de la sine. Poate că noaptea aceea a fost decisivă. Momentul acela când l-a privit prima dată în ochi pe Adrian și a simțit că o să ardă în Focurile Iadului dacă nu face ceva. Sau, mai rău, putea să rămână o veșnicie printre oameni.
Acea "provocare acceptată" însemna că o să își impună pentru ultima oară să devină o persoană mai bună. Nu mai voia cale de întoarcere, nu va mai sări în neant, nu va mai spune mereu "da" oamenilor și, principalul, nu îi va mai răni, pentru că știe cum e să fii rănit.
Acea privire în ochii magnetici și verzi ai lui Adrian a făcut-o să pună piciorul în prag. Desigur, nu figurile de stil sau întrebările retorice erau importante acum, ci viața ei pe Pământ. Pentru prima dată în 10 ani, Lilith dorea să își facă o viață pe Pământ. Una bună...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
— Ce dracului, Semangelaf? spune Lilith pe un ton sfidător punându-și mâinile la ochi și înaintând spre lumina orbitoare.
— O să încetez, vine replica.
Semangelaf era cel mai deștept și mai drept înger care se putea întâlni în Rai. Era. La trecut. De când Dumnezeu i-a dat însărcinarea să o supravegheze pe Lilith, în exilul ei pe malul Mării Roșii, calitățile îngerului s-au estompat. A dovedit că nu e mai deștept decât Lilith și a călcat strâmb. Dumnezeu l-ar fi iertat, chiar și după 2000 de ani, dar el nu se putea ierta așa ușor. Mai ales pentru ce i-a făcut lui Lilith.
A rănit-o. Dacă Zeița Iadului ar putea fi rănită. Și este.
— Ce mai vrei acum? se răstește femeia făcând câțiva pași fugari spre bărbat. A profitat de faptul că își îndepărtase vraja și l-a apucat de gulerul cămășii.
Puterea lui Semangelaf consta, în principal, în oprirea timpul pentru a putea inspecta Pământul și reversurile acțiunilor omenești. Nimeni nu îl putea vedea, auzi sau simți. Și asta era perfect. Era și trist, totodată, dar el nu a simțit lipsa oamenilor. Oricum trăia mereu singur. Era un fel de gardian al omenirii, cu mult timp în urmă, dar, în ultimii ani, Lilith îi ocupa tot timpul.
Misiunea principală era să o ducă pe Zeiță înapoi în Rai, pentru aceasta tot vizitând-o pe Pământ. A eșuat deja, însă fuga lui de sub aripa Tatălui îl făcuse nesăbuit. Unii ar spune că furia necontrolată a lui Lilith e argumentată...Semangelaf chiar a devenit o povară.
— Liniștește-te, Zeițo. Ai putea face riduri, spune el pe un ton sarcastic. În plus, muritorii te pot vedea.
Lilith își îndepărtează vigilent brațele și inspectează cu coada ochiului strada. Nimeni nu a fost atent, fiecare îngrijindu-se de treburile personale.
