Demonul meu ești tu

32 zile de vara

Nu am păstrat tradiți..Nu am vrut sa simțim ca el a dispărut, deși încă simțim durere o negam. Mama lui s-a mutat deci chiar am dat totul uitării!
L-am mai visat, părea vesel, probabil a ajuns în rai, e lângă noi, mie mila de Emma o văd așa palida de la o vreme, acum doarme la mine cu Crina și nu știu dacă sa mă duc sus sa le trezesc sau sa mănânc singura?
Dar ce întrebări am, oare Edward e bine, de ieri nu ne-a mai sunat, îl sun eu!
I-au telefonul formez numărul și aștept sa răspundă:
-Da, Ana, ce ai pățit?
-Nimic, liniștește-te, doar ca nu ai mai dat un semn de ieri și, am crezut ca ai pățit ceva!
-Sunt bine, dormeam!
-Corect dormeai, vrei sa vii aici sa stai cu noi, eu plec azi pana la mătușa mea din capătul satului și as vrea sa va știu în siguranță, mai ales pe Emma!
-Da sigur, la cât pleci?
-Pe la 9:00 și fetele nu s-au trezit și, chiar nu vreau sa le trezesc ca au avut o săptămână grea!
-Vin în jumătate de ora!
-Bine, mă îmbrac și eu!
-Ok, pa!
-Pa!
Peste 20 de minute:

-Ana am ajuns deschide!
-Vin acum!
-Fetele sunt sus, fa ceva de mâncare pana se trezesc și în rest aveți grija!
-Totul va fi bine, când te întorci?
-Mâine!
-Bun pentru ca vreau sa vorbim!
-Spune!
-Cu toți!
-A, bine, atunci am plecat, paa!
-Pa!
Iau masina, e mult de mers pe jos! Pornesc și, merg înspre mătușa Linda când aud un mieunat în masina, recunosc imediat vocea și opresc masina.
-Nori, ce cauți aici, cum ai intrat și unde e Simone?
De parcă o pisica mi-ar răspunde și cum nu pot sa o dau afară continui drumul căci nu voiam sa mă întorc din el, sunt foarte superstitioasa și cică nu e bine. Eu și Nori eram atenți la drum, se vedea ca nu e prima lui plimbare cu masina. Și într-un final ajung, parchez, îl i-au pe Nori și intru pe imensa poarta a conacului mătușii mele.
Ce e cu masina aia? Mă întreb eu, cum mătușa e văduvă, nu mă așteptam să văd doua mașini în curte, dar nu mai contează, ajungând la ușă ciocan și sun la sonerie.
-Matusica Linda, ce faci?
-Scumpa mea Ana ce mare te-ai făcut! spune ea luandu-ma în brațe și eliberindu-l pe Nori în casa.
-El cine e?
-Pisica unui vecin, a ajuns din greseala la mine în masina!
-Nu cred, Nori tu ești?
-De unde știi cum îl cheamă?
-Pentru ca stăpânul lui întreba de el!
-Îl cunoști pe Simone?
-Nu numai ca îl cunosc, vino!
Mă lua de mana și mă trase pana în sufragerie, unde Simone picta de zor pe o pânză un tablou de vara cu o cascada, probabil pentru mătușa mea care era pasionata de orice fel de arta.
-Bună Ana!
-Buna!
-O știi pe nepoțica mea, vai ce fericire, uite pe cine a adus!
-Nori, ce cauta la tine, motan neastâmpărat!
-Era în masina, probabil a intrat fără sa văd, nu este nimic, mi-a ținut de urat, e foarte cuminte!
-Nu prea e el așa, defapt e obraznic cu restul lumii!
-Nepoata mea este foarte speciala!
-Așa este!
-Matusica!
-Pai văd ca sunteți înfometați, haideti în bucătărie sa mancam mai și povestim!
-Haide!
Cum ne-am așezat au și început vorbele, am vorbit despre fiecare lucru din sat mai puțin despre Mihai, și ce cauta el la mătușa mea, așa ca stand și analizând m-am gândit sa îi întreb:
-Totuși, Simone de ce este aici?
-Vai pe Simone îl știu de când era mama lui mica în satul ăsta și, stiu ce talente are așa ca l-am rugat sa vina sa-mi facă un tablou sa îmi mai înnoiesc și eu holulul!
-Mama lui?
-Haideti sa nu vorbim despre ea! spuse Simone cu capul plecat.
Înțelesesem perfect și de ce, auzisem ca ea ar fi murit în urma unui accident acum ceva timp, un accident vascular!
Am dat sa strâng masa, dar mătușa a zis sa mergem în sufragerie ca sa mă odihnesc eu și el sa picteze și ca strânge ea și apoi vine.
-Nori ce faci acolo?
-Pot sa stau eu cu el dacă vrei!
-Nu lasa-l doar sa nu zgârie ceva!
-O sa mă uit eu, pictează liniștit!
-Cum se simt prietenii tai?
-Sincer nu mai știu, nu pot sa fiu fericita deloc, ei sunt cel mai important lucru pentru mine, fără ei nu știu cine as fi!
-Ei haide, ești o persoana foarte curajoasa!
-De când sunt mica eram înconjurată de oamenii, nimeni nu mă lasa singură, mama mi-a zis ca atunci când eram bebeluș plângeam când era seara și nu era nimeni cu mine în camera!
-Iti e frica de singurătate?
-Da, mulți din familia mea și din afară ei au parte de ea, îi compătimesc, dar eu nu as putea trai așa, singurătatea e cea mai mare teama a mea!
-Eu mă tem de prea mulți oamenii, suntem foarte diferiți! spuse el râzând.
-Mai ai Simone? intrase matusa Linda în camera.
-Nu am terminat!
-Cât de frumos, mă duc sa-l pun în holl!
-De cât timp pictezi?
-De când umblu pe pământ!
-Adică de mic?
-Da! zise râzând.
-Ploua, copii în seara asta rămâneți aici!
-Eu trebuie sa plec! spuse "el".
-Nu! se răsti matusica la el.
-Bine!
-Eu dorm sus! spuse mătușa.
-Eu cred ca dorm în sufragerie cu Nori, dacă vrea?
-Sigur, sa înțeleg ca eu tot sus!?
-Da în camera de oaspeți!
-Bine!
-Hai sa-ti arat locul!
-Mulțumesc!
Trebuie neapărat sa o sun pe Emma, Nori, hai în pat! Băgată în plapuma cu Nori îmi i-au telefonul și sun:
-Alo, Emma cum sunteți?
-Citeam ceva, tu?
-Stau în pat cu Nori!
-Nori...Nu e pisica lui Simone?
-Ba da, aaa, e și el aici se știe cu mătușa mea, l-am găsit aici cum am intrat pe ușa!
-Normal, uite, nu îmi lua în nume de rău ce iti zic, dar omul ăla e rau, indeparteaza-te și tu și ea de el, la fel ca noi toți cei din sat!
-Cum sa fac asta, nu va dați seama cum s-ar simți singur, sunteți rai!
-Bine, ai grija, noapte buna!
-Și vouă!
-De ce sa creada asta despre el Nori, of, hai sa dormim!