Jeff the Killer

Inceputul

Mirosul serii de iarna ii invada narile. Desi era frig, pe el nu il interesa asta. Isi strange mana pe cutitul din buzunar si continua sa mearga privind cerul la fel de gol ca si el pentru o asemenea vreme. Strada era pustie, acompaniata cu 2-3 stalpi de iluminat. Privea spre statia de autobuz. La prima vedere parea goala, doar o umbra neagra care se misca incet in interiorul cabinei din statie. Privind mai atent isi da seama ca acea umbra mica, era de fapt o persoana. Exact ce cauta. Un loc linistit, fara prea multi spectatori, unde poate lovi din nou.

Poate ca seara asta nu e chiar pierduta, se gandi el.

*
Fata privea inghetata dupa autobuz care nu mai sosea in statie. Se legana de pe un picior pe altul in speranta ca se va mai incalzi. Privind in stanga ei, vede ca o alta persoana se apropia de ea. Era foarte subtire imbracat si parca o apuca frisoanele mai tare doar privindu-l. Lui nu parea sa ii fie frig. Statea la cativa centimetri de ea, cu mainile in buzunare privind in alta directie. Parul negru ii acoperea chipul destul de mult si nu putea sa ii observe bine fata.

-A trecut ceva, intreaba el.
-Poftim, spune fata auzindu-i vocea.
-Vreun autobuz?
-Aa, nu inca.
-Hmm.

Fata putea observa aburii care ii iesea pe gura cand vorbea, dar tot nu intelegea de ce e imbracat asa subtire.

-Amm, stiu ca baietii sunt mai rezistenti, dar nu iti este frig?

Acesta ridica usor din umeri si priveste in sus spre cer. Nasul alb i se contureaza usor in lumina lunii. Parca la fel de alb ca si hanoracul pe care il poarta. In asteptarea unui raspuns mai solidificat, observa doua faruri puternice apropiindu-se de ei. La inceput a crezut ca intr-un final autobuzul a reusit sa ajunga, dar in timp ce se apropia, observa ca masina era un Ford care se apropia cu o viteza nebuneasca de ei, fara a avea vreo intentie de a opri.

Fata isi scoate mainile inghetate din buzunar, il prinde pe baiat de brat si il impinge cat a putut ea de tare. Lumina o orbeste, iar masina intra in ea aruncand-o in santul din spatele cabinei din statie.

*

Jeff se apuca de bratul de care a fost strans incercand sa realizeze ce s-a intamplat. Era in genunchi, deoarece fata din statie l-a impins cu putere.

Din masina ies doi indivizi, mai exact soferul si prietenul sau din dreapta. Ametiti de la bautura, dar si de la impact se clatinau agale pe langa masina.

-Prost mai esti, spune cel din dreapta, ti-am zis sa calci frana nu acceleratia!
-Pai credeam ca e frana, spune sughitand, mi se parea mie ca merge mai repede cand o calcam.
-Cat noroc ai, nu credeam ca si prostii au un Dumnezeu. Urca in masina, conduc eu!
-Pai si fata pe care am lovit-o?
-Nimeni nu va sti ce s-a intamplat, iar daca e moarta si mai bine.

Jeff se ridica de pe pamantul rece si umed trosnindu-si usor gatul. Se intoarce spre ei zambind si ii priveste.

-Vreti sa plecati hă, spunde indreptandu-se spre ei, asa de repede?

Cei doi fac un pas in spate buimaci, soferul lovindu-se cu spatele de masina.
-Ai zis ca nu mai era nimeni?
-Nu idiot cu diploma, am zis ca nimeni nu va sti de accident.
-Asa este, nu va sti nimeni, spune Jeff, nimeni...mai putin eu.

Cei doi se urca impleticindu-se in masina. Mainile le tremurau incercand sa gaseasca cheile de contact. Jeff face un salt ajungand pe capota masinii, se rasuceste scotand cutitul din buzunar si infingandu-l cu toata forta in parbriz. Geamul se sparge, iar cei doi tipau acoperindu-si ochii. Jeff razand isi introduce bratele prin spartura si il apuca pe sofer de haina strangandu-l.

-Ai mei sunteti!

*
Sangele se scurgea usor de pe degetele lui, era cald. Singura chestie care ii incalzea oasele si ii facea ochii albastri sa arda. Mainile lui fiind patate cu sangele lor. Face cativa pasi indepartandu-se de masina, dar se opreste brusc auzind un icnet. Priveste in jur si observa fata in palton negru zacand in crapatura de pamant. Incercand sa o ignore mai face cativa pasi. Isi atinge bratul de care a fost impins neintelegand de ce o straina si-ar fi pus viata in pericol pentru o persoana pe care nu o cunoaste, in loc sa o salveze pe a ei.

Era nebuna si inconstienta, gandi el, dar nu le fel de nebuna ca si el. Isi strange ochii oprindu-se apoi ii deschide oftand.

-O sa regret asta!

Se rasuceste pe calcaie si se indreapta spre ea.

*
Avea fesul murdar de pamant si tremura. Era palida la fata, iar de la coltul buzelor vinetii se vedea un firicel de sange. Ii ridica usor capul, apoi picioarele, ridicand-o de jos. Geme de durere cand el o pozitioneaza mai bine in bratele lui atingand ceva cald si umed de la spatele paltonului ei.

Isi priveste degetele si observa un sange inchis la culoare, aproape de negru si gros cum i se intinde in podul palmei. Priveste in jos si vede varful unei radacini de copac ascutite imbibata in sange.

-La naiba!

*

Capul o durea cumplit, isi deschide ochii si oberva ca este intr-o camera alba sterila. Un salon medical, gandi ea. Se intreba cum a ajuns aici si daca este vreo asistenta prin jur si de parca i-ar fi auzit gandurile, o asistenta intra in salon zambind.

-Domnisoara Mia Bleimly, cum va simtiti?
-Am avut si zile mai bune, incearca sa se ridice in sezut, dar o durere ii cuprinde abdomenul. Aaah, exclama facand o grimasa.

Asistenta se repede la ea apasand-o pe umar ca sa se intinda.

-Nu va fortati, ati suferit un accident de masina, dar ati fost adusa la timp de catre prietenul dumneavoastra.
-Ce prieten, spune ducandu-si mana la frunte.
-Nu va amintiti?
-Sincer nu stiu prea bine ce s-a intamplat seara trecuta. Am vazut niste faruri puternice si dupa negru.
-Este normal sa aveti dificultati in a va aminti. Oricum, daca nu ar fi fost el, probabil ca nu mai erati acum cu noi. Aveti ficatul perforat si 2 coaste rupte. Interventia chirurgicala a fost un succes, dar iti va lua ceva sa te refaci complet.
-Nu sunteti asistenata, am dreptate?
-Sunt doctorita care te-a operat.
-Inteleg.
-Odihneste-te si te voi vizita mai tarziu.

Mia ii priveste halatul alb, iar atentia ii sare pe ecusonul ei, Sara Crosford, era numele ei. Ea aproba, iar doctorita se ridica de langa ea si porneste spre usa. Mia incerca sa isi aminteasca ce s-a petrecut seara trecuta si deodata ceva ii strafulgera prin minte.

-Avea un hanorac alb, se trezeste ea intreband.

Doctorita se intoarce si o priveste incercand sa inteleaga la ce se referea.

-Da, era foarte subtire imbracat si cu tenul foarte palid. Te-a adus pe brate si a zis ca ai suferit un accident de masina. Dupa ce te-am pus pe targa si te-am bagat in spital nu l-am mai vazut.

Mia da din cap aprobator.

-Bine, multumesc.

Doctorita zambeste si iese din salon inchizand usa.

--------------_-----------------_------------------------

Da, deci demonul meu interior nu m-a lasat sa ma despart de acest personaj asa ca uite o noua poveste cu Jeff the Killer. In ce m-am bagat Doamne XD

P.S. - ca sa fiu sincera, constiinta mea mi-a zis ca imi da aer cu lingurita, daca nu mai scriu, deci iată-ne. E o alta abordare fata de prima mea carte, dar sper sa va placa. Astept pareri si critici Enjoy ^^