Inima Neagra

743 33 16
                                    

-Totul a fost premeditat?
-Nu chiar tot.
-Dar de ce?
-Pentru ca vreau sa fii ca mine.
-Nici macar nu m-ai intrebat daca eu vreau asta. Iei decizii dupa capul tau.
-Trebuia sa te intreb? Oricum fac ce vreau.
-Dar e viata mea!
-Daca te omoram nu mai era.
-Lasa-ma jos!
-Meh, de ce? Acum faci pe suparata.
-E normal sa fiu suparata cand tu iei decizii pe viata altuia. Jos!

Jeff incruntat o strange pe Mia de coapse, ea gemand, apoi ii da drumul din bratele lui.

-Vreau sa pleci, nu ma simt bine in preajma ta acum. E mai bine sa nu ne mai vedem o perioada.
-Te vei intoarce la mine, ii spune soptindu-i la ureche zambind.

Jeff se indeparteaza de ea prinzandu-l de picior pe Lican si tarandu-l dupa el.

*

-Mia unde e corpul AS105?
-Vezi cladirea din fata?
-Da.
-Ala e.
-Pff are 10 etaje! Plang.
-Avem cursuri la etajul 6, deci nu avem mult de urcat.
-Cum adica de urcat? Liftul ce are?
-E in renovare.
-Lacrimi...
-Pastreaza-ti energia pentru urcat, lasa plansul.

Fetele se apropie de cladire si pe scari era un grup de baieti.

-Hei, Mia.
-Da?
-Il vezi pe cel care e in picioare?
-Da.
-E cel mai dragut tip de la calculatoare. Toate fetele sunt topite dupa el. Arata asa perfect.
-Cassy, ai iubit.
-Si? Asta nu inseamna ca nu pot sa il privesc. Nu fac nimic rau.
-Salivezi dupa el!
-Exagerezi. Dar pe bune, e ceva la el care ma atrage.

Mia urca scarile de la intrare si ii arunca o privire cautatoare. Tipul parca simtindu-se privit isi intoarce capul spre ea, iar cand o vede brusc zambetul ii scade si devine serios. Par lucios, corp bine facut si simturi ascutite. Miei nu ii venea sa creada ca si in interiorul institutului strecurati printre oameni erau Licani. Brusc simturile ei o atentionau ca nu e bine sa se holbeze prea mult, asa ca o prinde de Cassy de incheietura si o trage spre scarile din interior, urcand etajele.

-Mia mai am putin si sterg cu limba pe jos, nu mai pot, am obosit. Opreste-te putin.

Mia se opreste privind-o.

-Mai avem un etaj.
-Tu nu ai obosit deloc?
-Nu, ma simt bine.

Alte persoane treceau pe langa ele la fel de obosite ca si Cassy.

-Te-ai apucat de sport? Ca altfel nu imi explic de unde ai conditie fizica asa buna.
-Somnul face minuni, spune zambind.
-Sigur, sigur. Vinzi gogosi persoane-i gresite.

Mia incepea sa nu mai simta oboseala, se misca mai agil, vedea mai bine si putea simti cand ceva rau urma sa se intample.

"Simturile tale s-au imbunatatit." Isi aminteste ea vorbele lui Jeff.
"Incepe transformarea"
"Nu vei mai fi chiar om,....devii o Creepypasta."

Mia isi scutura capul pentru a alunga vocea din capul ei. Era in prima banca de la perete impreuna cu Cass. In clasa intra tipul de mai devreme cu un alt baiat si se aseaza in prima banca de la fereastra. Cass il privea insistent cum se aseaza in banca. El ii zambeste privind-o la randul lui.

-Cassy, nu te mai holba!
-Nu pot, e hipnotizant.

Mia se enerveaza si ochii ciocolatii i se intuneca. Bate cu palma in banca ceea ce o face pe Cass sa tresare si isi muta atentia la ea. Mia il priveste pe lup zambind.

-Hei frumosule, faci concurs de privit? Ce zici sa incerci si cu mine hm?
-Esti geloasa ca ii acord atentie prietenei tale, e de inteles, spune fixand-o cu privirea.

O priveste fix in ochi cateva secunde, apoi se incrunta putin, dar isi revine la starea initiala.

-Of..ce ai patit, te-a derutat faptul ca la mine nu functioneaza figura de catelus?
-Nu stiu despre ce vorbesti.
-Ba cred ca amandoi stim.

Jeff the Killer Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum