Pantofi cu toc negri. Rochie mulata de un albastru inchis. Parul prins in coada, iar cateva fire rebele ii mangaiau gatul. Mia se priveste in oglinda sa vada daca totul arata perfect. Mai exact, daca ea arata perfect. Arunca un ochi la telefonul de pe pat si vede 3 apeluri pierdute. Zambeste si isi pune colierul la gat.
Usa de la camera ei se deschide, iar in prag apare Jeff.
-Ce gatita esti. Pleci undeva?
-Da. Ma duc in oras.
-Si asta te-a impiedicat sa imi raspunzi la apeluri sau esti pe modul Ignor azi?
-Ma simt bine dupa mult timp si nu am vrut sa imi strici starea de spirit, de asta nu ti-am raspuns.
-Si unde mergem?
-Mergem? Pai nu stiu unde te duci tu, dar eu am intalnire.
-Serios,.....pai trebuie sa iti amani mica iesire pentru ca avem planuri in seara asta.
-Avem? Nu te-ai plictisit sa iei decizii si pentru mine?
-Nu. De fapt cred ca iti place.
-Pai gresesti. Eu am planuri si nu pot veni cu tine.
-Ma refuzi pentru un amarat de muritor, pe bune?
-Si eu sunt o amarata de muritoare si asta nu iti da dreptul de a decide in locul meu.
-Cine e?
-Hm?
-Cel cu care te intalnesti?
-Conteaza?
-Stii ca nu imi plac jocurile astea de cuvinte cand nu sunt intr-o stare buna.
-In fine, ma vad cu Liu.
Zambeste sarcastic, iar pumnii i se strang apropiindu-se de ea.
-Zi-mi ca nu e cine cred eu ca e.
-Fratele tau.
Se mai apropie un pas de ea inclestandu-si maxilarul, iar pulsul Miei incepe sa creasca dandu-se un pas in spate.
-Te vezi cu el?!
-Da. De ce, nu am voie, sau trebuia sa te intreb inainte?
-De ce faci asta? Nu te inteleg! spune tipand.
Mia tresare enervandu-se.
-Nu tipa la mine. El a fost singurul care s-a oferit sa ma ajute cand tie nu ti-a pasat de mine. Cand tu luai decizii fara sa ma intrebi.
-Liu nu e ceea ce pare, ar face orice sa ajunga la mine, sa ma distruga. Te amageste Mia e un mincinos si jumatate. Incearca sa imi faca rau prin tine. Nu te credeam asa naiva. Crezi ca te ajuta? Te minte!
-Pai macar el nu s-a jucat cu viata mea...
-La naiba, crezi ca m-am jucat cu viata ta? Aveam de ales intre a te omora si a te face o Creepypasta. Am ales sa fii ca mine, decat sa te omor. Si tii de ce? Pentru ca daca ramaneai om nu mai puteam fi cu tine! Dar tu ai fost prea oarba sa vezi toate astea. Te-ai gandit numai la tine si cum sa te arzi pe la spate cu Liu!
-Nu e asa,.....eu nu am stiut. Nu mi-ai zis niciodata..
-Sa iti spun? Eu nu dau detalii nimanui de ceea ce fac si deciziile pe care le iau. Puteai avea putina incredere, doar eu ti-am salvat viata! Puteam sa te las in nenorocitul de sant, dar nu am facut-o! Si pentru ce?
-Eu...
Mia il privea pe Jeff fara sa mai spuna ceva. Era nervos si daca nu ar fi fost ea in fata lui, cu siguranta ca il lua la bataie pe cel care indraznea sa il infrunte. Era prima data cand reusea sa scoata ceva de la el si sa afle adevaratul motiv pentru care ea inca traieste.
Jeff se intoarce si pleaca nervos din camera lasand-o pe Mia fara cuvinte.
*
Chelnerul vine cu cina pentru cei doi asezandu-le in fata farfuriile. Muzica se imbia perfect cu mancarea, iar paravanul dupa care era pozitionata masa ii ferea de ochii curiosilor. Mia incepe sa se joace cu boabele de mazare din farfurie lasand carnea deoparte.
-Nu iti este foame?intreaba Liu.
-Nu prea.. Ce e cu paravanul?
-Nu pot lasa ca oamenii sa imi vada taieturile de pe fata cand mananc, ar fi ciudat.
-Mda....corect.
-Vin?
-Nu, sunt ok.
Liu duce paharul de vin la gura si soarbe din el.
-Esti bine? Nu te-ai atins deloc de mancare.
-Uite, mie imi place sa ma joc cu cartile pe masa. Care-i treaba dintre tine si Jeff?
-Nu ne prea intelegem. Avem mici divergente din copilarie. De ce esti curioasa?
-Hmm si vrei sa spui ca oferta ta nu are nicio legatura cu el?
-Mie imi place sa impusc 2 iepuri dintr-o lovitura. Daca pot sa te ajut pe tine si sa il distrug pe el, atunci de ce nu?
-Dar de ce?
-Tu imi vezi fata? De asta. Vreau razbunare. Nu iti fa griji, e ceva normal intre frati.
-Poate ca vrei sa ma ajuti, dar scopul tau e crud.
-Si el a fost cu mine. Era sa mor!spune ridicand vocea.
