Şansa De A Muri

1

Stăteam în fața magazinului de mai bine de o oră. Nu cred că au ieşit pe unde vine marfa.

În scurt timp îi zăresc râzând alături de două blonde şi o roşcată.

-Ce naiba faceți mă? Vă aştept de o groază de timp aici!Ați spus că veniți repede şi să rămân afară să vă aştept! Țip la ei cât de tare pot.

-Ho! Ce ai de te ambalezi aşa? Ar trebui să fi mai calm, am ieşit la agățat în seara asta. Îmi răspunde Mark destul de calm

-Ți se pare că vă aşteptam să faceți rost de curve proaspete?

Brusc fetele privesc cu nişte ochi veninoşi către mine. Nici nu îmi pasă de părerea lor, nu valorează un ban în fața mea.

-Vrei să pleci acasă?

-La naiba! V-am aşteptat până acum. Normal că nu o să plec! Spun destul de plictisit.

-Aşa te vreau Dew! Răspunde într-un final şi Aiden.

Fata roşcată mă prinde de braț şi începem să mergem lângă ceilalți. Pare să nu îi mai pese de ce am spus acum câteva secunde.

În scurt timp ajungem în barul cartierului unde se strângeau tot felul de oameni. Ne aşezăm la o masă mai retrasă într-un colț al barului.

Comandăm trei halbe de bere şi ne aşezăm pe o canapea care era destul de veche după aspect.

În scurt timp ne este adusă băutura şi începem să facem pariu pe cine bea cel mai repede o halbă.

La prima partidă eu sunt câştigător, la a doua la fel şi tot aşa, din păcate nu erau prea mulți bani pariați, dar ma mulțumeam şi cu zecile de dolari pe care le câştigam. Când să o începem şi pe a zecea suntem deja prea amețiți.

-Dew! Hai încă una!

Se aude o voce groasă din spate. Era un vechi prieten din copilărie care acum avea douăzeci şi şapte de ani, doi metri şi un corp foarte masiv. Îl cheamă Norman. A crescut cu nişte părinți foarte răi care îl violau şi îl băteau, până când l-am văzut într-o zi pe stradă cum tatăl său stătea cu pistolul la tâmpla lui şi îl amenința că îl omoară. Atunci mi-am scos pistolul în grabă şi l-am împușcat direct în cap. El nu a început să plângă totuşi când îl văzuse pe tatăl său mort, ci când m-a văzut pe mine. Atunci mi-a spus că i-am salvat viața, am locuit împreună vreo patru ani. Pe atunci deja implinisem aproape douăzeci de ani. Deşi el era cu trei ani mai mare decât mine lui îi era frică să reacționeze asupra părinților săi. Mama sa totuşi a murit din cauza drogurilor folosite în exces. În rest, nu mai îmi aduc aminte aşa multe chestii acum că sunt beat mort.

-Nu ştiu dacă mai...

Încerc să ma ridic de la masă dar sunt destul de amețit aşa că însoțitoarea mea mă ajută să mă deplasez până la prietenul meu.

Acesta mă prinde în mâini apoi mă ridică deasupra lui şi mă strânge in brațele sale enorm de mari.

-Cineva nu mai poate merge! Zice el destul de amuzat. Acum ar trebui să te duc acasă până nu leşini pe aici.

De fiecare dată când mă îmbătam iar el era întâmplător prin bar, mă ducea acasă. Mereu îl sun a doua zi să îi mulțumesc.

Înainte să intrăm în curtea casei mele văd o fată cam cu doi ani mai mică decât mine care intră în curtea vecinului meu. Părea...suspectă...ştiu că închiriase din câte îmi amintesc.

Aceasta mă observă şi se uită puțin mirată la mine. Poate pentru că sunt cărat de un om uriaş în propria mea casă. Totuşi cartierul în care stau nu e tocmai prietenos, traficul de droguri, bătăile din stradă şi cursele ilegale sunt foare multe, mai ales în ultima vreme.