Sweet Memories

Capitolul V

Multumesc tuturor sfiintilor! Orele de chin s-au terminat fara nici un alt incident.

Eram in curtea scolii si vorbeam cu niste colege despre scoala. Dupa ce mi-am luat ramas bun, m-am intors brusc caci ma striga Rose si atunci " Buf-Bum-Bao" ma trantesc intr-un tip de vreo unu optzeci. Ma dau in spate si cand sa ii trag o injuratura. Ghici cine era? NICK. Se uita fix la mine cu ochii aia ai lui suberbi pentru doua-trei secunde, apoi pleaca fara sa zica vreun cuvant.

Am inceput sa merg mecanic catre Rose. Mii de ganduri au inceput sa mi se invarta in cap. Era atat de sec. Avea o fata de parca eram un obiect care ii statea in drum. Raceala si indiferenta i se citeau in ochi. Se uita la mine ca la un gandac care vroia sa il striveasca. Poate nu a reusit sa ma omoare fizic, dar psihic cu siguranta a reusit. Aveam un nod in gat care statea sa dea drumul lacrimilor. Ma simteam de parca cineva m-a jefuit, luandu-mi fiecare sentiment de fericire si dragoste, ramanand doar cu durerea usturatoare a indiferentei si cu imaginea ochilor sai plini de raceala.

-Beatrice, esti ok? ma intreaba nelistita Rose.

-Da, de ce nu as fi? am incercat sa schitez un zambet in timp ce vroiam sa spun aceste cuvinte pe un ton complet normal, dar tot ce au iesit au fost lacrimile, lasand tristetea sa imi captureze fiecare particica din corp.

-Bib, am vazut ce s-a intamplat. Nu trebuie sa te prefaci in fata mea, imi zice Rose si ma imbratiseaza.

In bratele ei am simtit ca pot sa dau drumul absolut tuturor lucrurilor ce ma macina.

-Doare, la dracu. M-am saturat sa tot traiesc in umbra amintirilor. De ce tot uita asa la mine? Ce i-am facut? Ma simt asa de josnic cand se uita asa la mine. Mi-e asa de dor de el. De atunci parca e stana de piatra. Nu ii mai pasa de nimeni si nimic. Vreau sa ma vada, tin la el si vreau sa ii arat ca il pot ajuta.

-Bib. Uita-te la mine. Stii bine cat te face si cat te-a facut sa suferi. Lasa-l, uita-l. Nu merita. Nu e un om de calitate.

-Oridecate ori mi-ai repeta acelasi speech nu o sa mearga.

-Poate intelegi, Bib. Tu ai o inima mare si nu merita sa o rupi pentru el.

-Stiu. Hai ca trebuie sa merg acasa.

Dupa un drum stanjenitor in care Rose incerca sa schimbe subiectul si sa ma faca sa ma gandesc la altceva, a trebuit sa o luam pe cai diferite pentru a ajunge acasa.

-Raspunde la telefon, urla Rose de pe cealalta parte a strazi.

-Buuuna, Bib.( la telefon)

-Buna Rose.

-Ce mai faci?

-La fel ca acum un minut, ii raspund plin de sarcasm.

-Ce se aude acolo? ma intreaba nedumerita Rose.

Eram in aceea casa, evident, era si el. Am trantit usa cu toti nervii si isteria care mi se scurgeau printre vene, cred ca si bunica pestelui din Bucuresti a auzit contactul  infiorator dintre usa si balamele sale.

-Melisa, ce dracu ai facut?! urlu cat ma tin plamanii.

-Dar...nu am vrut sa iasa asa. Adica bausem doua-trei paharele dar...stii si tu cum e.

-Nu, Melisa, nu stiu cum e sa ma urc pe scena cand canta Luna Amara si sa incerc sa fac stand-up comedy, ii spun pe cel mai acuzator ton.

-Dar nu a fost cine stie ce, se milogeste Melisa.

-Toata lumea a aflat dupa ce au postat cei de la Luna Amara pe site-ul lor.

-Au facut asta? Gata! Nu mai este trupa mea preferata.Frate, nu a fost asa naspa. Stai sa iti povestesc integral. Dupa ce ramasesem singura pentru ca toti se lingeau intre ei...

Nu am auzit cand usa s-a deschis, dar am simtit dintr-odata o mana pe talie. Am tresarit ca trasnita, iar cand m-am intors am dat cu ochii de Nick, care se uita cu atata inocenta la mine. Ii fac semn sa taca pentru ca vroiam sa aud ce spune Melisa. A inceput sa se uite la mine din ce in ce mai pervers si si-a pus mainile pe soldurile mele, facand micul spatiu dintre noi sa fie inexistent. Atentia mi-a fost captata de buzele sale pline, bine conturate si cu o nuanta rozalie atat de atragatoare. Sub ea aflandu-se inceputul unei barbi, proaspat rase incat inca mai simteam mirosul excitant al aftershave-ului.

-Daca tac eu, taci si tu! imi spune Nick poruncitor.

In secunda urmatoare buzele noastre erau lipite. Erau pana acum doua parti despartite, iar acum s-au reunit, atat de perfect se conturau unele pe celelalte. Eram surprinsa de gestul sau, iar un curent de fericite imi strabatea neincetat corpul, pana cand...

-Ce se aude acolo? urla Melisa disperata din telefon

Am inceput amandoi sa radem, iar eu i-am raspuns sec Melisei:

-Nimic. Nu mai pot vorbi, am treaba. Pa.

-Bib? mai esti acolo? aud deodata din telefon vocea lui Rose.

-Da, da.

-Esti ok?

-Da.

-Bine atunci, eu am ajuns acasa. Vorbim diseara. Pa, honey.

-Pa, Rose.

Incep sa cred ca o iau razna cu totul. Cum imi voi trai de acum viata daca el continua sa apara la fiecare pas al ei?