Sweet Memories

Capitolul II

Era ora 20:22 cand ma plimbam pe strada cu el si cu grupul cu care tocmai am sarbatorit ziua de nastere a unei prietene. Vantul adia, facand frunzele copacilor sa scoata niste sunete stranii. Fiind mijlocul lui noiembrie era destul de frig. Eu si Nick eram mai in spate decat grupul de prieteni. Ne plimbam pur si simplu, iar mie imi era groaznic de frig. Observand asta, Nick imi cuprinde mana rece in a sa, care era calda, obligandu-ma intr-un fel placut sa imi impleticesc degetele cu ale lui. M-am uitat in ochii sai negri care erau conturati perfect de o sclipire aparte chiar daca era noapte. Am zambit la randul meu, iar Nick s-a oprit brusc facandu-ma si pe mine sa raman pe loc si s-a apropiat de mine, cuprinzandu-mi talia si...

Usile autobuzului s-au deschis, facandu-ma sa realizez cu stupefiere ca trebuia sa cobor pentru a ma duce la scoala. M-am grabit pentru a ajunge la ele si probabil in drumul meu am calcat o doamna pe picioare. Ei asta e, sa speram ca nu voi primi maine o factura pentru noi ei papuci luati din bazar cu eticheta de Botezatu' furata de la sefa sa.

Afara parea destul de frumos, avand in vedere ca e sfarsitul lunii ianuarie. Din pacate eu trebuia sa merg la scoala in loc sa pot sta la o tigara cu prietenii mei. Speaking of, chiar mi-e pofta de una. Sper ca fac rost de una azi sau voi innebuni.

Ok, hai sa facem totusi introducerile. Eu: Beatrice, o fata simpla, in clasa a 8-a, sunt o fire amuzanta, multi spun ca am un ras mult prea colorat, iar unii oameni spun zeci de bancuri in prezenta mea doar pentru a ma auzi razand. Merg la o scoala destul de buna dintr-un oras acceptabil. Iubesc muzica rock. Am foarte multi prieteni, avand in vedere ca sunt o fire sociala, alea, alea.... si am un trecut de care nu ma pot desprinde, iar orice as vedea imi aminteste de el. Cine este el? E cel care nu-mi da pace nici macar atunci cand dorm. E  el care m-a cucerit cimpletcu lucruri simple. E cel pe care am ajuns sa il urasc si sa il iubesc in acelasi timp. Gaaata cu asta, o sa ma cunoasteti pe parcurs. Deci...voi sunteti...wattpadisti? Nevermind...asta vorbim noi mai incolo.

Ca de obicei, am ajuns mult mai devreme la scoala , asa ca m-am decis sa merg pana la magazinul scolii. Inainte de a iesi din scoala vad acel scaun exact in acelasi loc.

-Hai pana la magazin, imi zice Melisa ( cea mai buna prietena).

-Ok, dar hai mai repede ca am de scris tema.

Iesirea din scoala era destul de aglomerata, iar in timp ce mergeam am observat ca Nick cobora scarile de la etaj si se uita la mine, iar eu vazand din nou acei ochi negri ca taciunele, m-am inmuiat complet, incercand totodata sa schitez un zambet. DAR simt ca ceva imi sta in drum, iar picioarele mele se impleticesc cu cele ale unui scaun, facandu-ma aproape sa cad, pe cand scaunul era pe jos de mult. Toata lumea se uita la mine, inclusiv Nick, care parea amuzat de situatie. M-am inrosit instant si am luat-o la goana catre iesire.

" Uhhh, cat urasc amintirea asta. De ce nu pot pur si simplu sa le uit pe toate si sa traiesc linistita fara sa zambesc din senin sau sa para ca fac grimase la diferiti oameni de pe strada?"

Mda...ziua asta nu am inceput prea bine...

*******************************

Buna! Sper ca va place, iar orice vreti sa aflati sau sa criticati sunteti liberi sa o faceti in sectiunea comentariilor. :)