Sweet Memories

Capitolul VI

O perforare adanca imi strapunge creierul, facandu-ma sa nu mai simt nimic. Zgomotul produs de aceasta este infernal. Simt cum ajunge in fiecare parte a capului meu si o distruge. Durerea nici nu-si mai face efectul. Sunt imuna. Sau... Stai! Care durere??

Vecinii mei au tot timpul cate ceva de reparat si aproape in fiecare zi imi distrug creierul. Dar azi... mai mult ca niciodata. Nu mai rezist, trebuie da ies. O sun pe Lu ( Loise)

-Buna! Ce faci Lu?

-Bine. Hai afara!

-Tocmai de asta te-am sunat.

-In cinci minute, la banci?

-Sa nu intarzii!

Chiar daca nu o cunosc de foarte mult timp pe Lu, imi este ca o sora. In plus ascultam aceeasi muzica si gandim la fel. E ca sora geamana pe care nu am avut prilejul sa o cunosc de la inceput. Abia astept sa vorbesc cu ea, mai ales despre incident...are totul timpul o voce calmanta care ma relaxeaza.

M-am incaltat fugitiv cu o pereche de conversi negri si ies din casa. Asa cum m-am obisnuit...intarzie. Of! Ce ma fac eu cu copila asta? Iat-o!

-Bunaa!! urla sa ma ia in brate si ma strage asa tare dar totusi delicat....cum facea si Nick.

Nu mai rezist si incep sa plang. Lacrimi acide mi se scrug pe obraji plini de durere si de sangele tristetii care se aduna in sufletul meu pe care l-am deschis in fata cui nu a trebuit si mi-a injunghiat sentimentele fara mila. De ce l-am lasat sa faca asta de prima data?

Gustul alcolului era proaspat in gura mea si simteam cum nu mai am sprijin in propriile picioarele. Lumea parea a mea si totul era vesel. Doar ca lipsea ceva... un baiat! Era o petrecere a unui prieten comun, era iarna, februarie. Nu erau multi oameni, in jur de 10-15. Mirosul de vin fiert si scortisoara imi gadilau fin simtul olfactiv, facandu-ma sa intru intr-o euforie parca nesfarsita.

Ma uit in jur iar privirea imi este atintita asupra unui tip slab, inalt, brunet, cu ten alb si ochii negrii. Parea retras si treaz. Doar observa ce era in jur dar nu punea in aplicare. " Lasa ca te ajuta Beatrice!"

-Buna, esti cam timid, spune stupida de mine fara sa gandeasca.

-Hei...crede-ma, nu ma cunosti, imi spune amuzat

-Si daca vreau?

-Ce sa vrei?

-Sa te... atunci am simtit cum din al noulea cer am coborat direct in closet, avand nevoie de unul pentru a-mi da drumul sufletului ce sta sa iasa.

-Esti ok? ma intreaba tipul ingrijorat. Hai pe balcon.

Ajunsa afara simt cu aerul rece imi intra in plamani si sufletul ramane la locul lui. Ma uit la tipul misterios si observ ca ma tine sa nu cad, ma uit la el, in ochii lui care erau atat de negrii incat ii confundai cu intunericul noptii. Am vrut sa ma apropii de el, dar am inghetat cand mi-am dat seama ca si el facea acelasi lucru. Cand am ajuns sa ii simt respiratia, m-am panicat si am vrut sa ma indepartez, dar mainile lui erau deja stapane pe corpul meu, iar cand a observat ca bat in retragere, m-a tras mai aproape pentru a-mi putea degusta mai bine buzele. Am stat asa cam doua minute, dar mi s-a parut ca o zi. Avea niste buze moi si catifelate de care nu ma puteam satura. Cand m-am desprins de el, mi-a zambit scurt dupa care, fara a ma avertiza pentru a lua o gura de aer, procesul a fost reluat, dar mult mai violent, fiecare cautand unul in gura celuilat formand un dans lasciv. Am continuat asa toata seara, ramanand la acel prieten acasa.

Dimineata ma trezesc pe o canapea in bratele acelui tip misterios care era deja treaz. Ma uit in jur si observ mizeria obisnuita, dar de fiecare data surprinzatoare de dupa o petrecere. Mirosul grosolan plutea nestingherit prin aer. Ma uit la el si imi dau seama cat de frumos este chiar daca parul sau era in toate partile.

-Pana la urma care e numele tipului in a carui brate am adormit? il intreb cu un zambet sincer pe fata.

-NICK, dar al tipei care a dormit atat de lin in ale mele brate? spune zambind strengareste.

-Beatrice.

-Incantat sa te cunosc, Beatrice. Ne-am mai vazut cumva pana acum?

-Hmm... nu cred, ii raspund razand si ma saruta scurt.

-Beatrice?

-Da? De car timp ma strigi?

-Pai am incercat in urma cu 10 minute, dar nu auzeai si am asteptat sa iti revii.

-O, doamne cat a durat de data asta?

-Cum adica de data asta? Ti s-a mai inatmplat?

-Zilnic, dar mai rar si nu in public, ii zic rece.

-Si gand aveai de gand sa imi spui?

-Niciodata, ii raspund scurt privind intr-un punct fix, speram ca va trece.

-Beatrice! Stii doar ca poti sa imi spui orice, si ma imbratiseaza. O imbratisare in care ma simteam atat de in siguranta incat am inceput din nou sa plang...