O eternitate alaturi de tine....

Capitolul IV

     M-am trezit din somn,bucuros că m-am putut odihni mai bine.Ca de obicei,ceilalti plecasera inainte.Cand am ajuns in clasa,am ramas surprins sa o vad pe fata la locul ei.In acel moment ma simteam ca un adolescent indragostit si naiv "Dar eu nu o iubesc!"..Cel putin asa credeam.

      De-a lungul orei o priveam cu coada ochiului "Frumoasa ca intotdeauna".Daca inima mea mai batea,probabil ar fi luat-o razna.La sfarsitul orei am vrut sa ma duc la ea sa o salut,insa un baiat blond cu ochi verzi mi-a luat-o inainte "Era iubitul ei?Nici macar nu stiam daca are prieten.".Dupa modul in care o privea,oricine putea observa ca este indragostit de ea. "Avea aceleasi sentimente pentru el?Probabil ca da.La urma urmei de ce mi-ar da mie atentie?Ma consideram ingrozitor,fara viata."De ce sa-si lege viata de a mea?"

       Nu mai puteam sa asist la acesta scena,doream sa plec,insa o mana calda mi-a atins bratul.Nu mai eram capabil sa ma misc deloc.Acea atingere mi-a dat fiori prin tot corpul.Sangele imi pulsa prin vene si simteam ca inima mea vrea sa bata din nou.

       -Ne vedem la ora de sport,Al!spuse baiatul cu ochi verzi.

    -Hei,ma bucur ca te-am intalnit.Voiam sa-ti mai multumesc inca o data pentru ca te-ai interesat de mine cat am fost internata.Vreau sa-ti cumpar pranzul,sa ma revansez fata de tine cumva,si poate asa ajungem sa ne cunoastem mai bine.

Am ramas blocat.Acei ochi frumosi,pe care doar pe ei ii vedeam in ultimul timp,voiau sa ma cunoasca mai bine.Pentru o clipa imi venea sa o sarut.Ma holbam la buzele ei perfect conturate,cu o culoare perfecta de roz pal,insa privirea mi'a coborat pe gatul ei,unde parca simteam toata acea caldura de sub pielea sa.Nu-mi venea sa cred ca ma gandisem la asta,dar pentru siguranta ei trebuia sa stau cat mai departe de ea.

         -Imi pare rau,dar la pranz am alte planuri,treaba in oras,stii tu,chestii de adolescenti.Poate data viitoare.

Am avut nevoie de toata puterea pentru a-i intoarce spatele,mai ales cand i-am citit dezamagirea pe chip.Planuri?Le-as fi anulat intr-o clipa numai sa petrec cateva minute cu ea,sa stiu la ce se gandeste,ce-i place sa faca,ce o faca sa planga,insa mai tarziu aveam sa aflu ca eu eram cauza din spatele lacrimilor ei