Dimineata urmatoare m-am trezit intr-o incapere pe care nu o mai vazusem inainte,dar parfumul care o umplea imi era extrem de cunoscut. Era al lui. Al lui Taehyung. M-am ridicat usor din pat cu o oarecare greutate. Capul ma durea ingrozitor. Cand m-am uitat la mana mea dreapta am observat ca era bandajata,iar langa pat se afla o masuta pe care era un pahar cu apa,unul cu sucul meu favorit,doua pastile si un mic dejun destul de copios. M-am bucurat. Dupa ce am vrut sa ma intind catre masa,usa camerei s-a deschis:
Taehyung:
Se pare ca te-ai trezit.
Jungkook:
Da,m-am trezit. Dar,cum am ajuns aici?
Taehyung:
Asta nu contează,tot ce conteaza este ca esti aici. Cu mine.
Jungkook:
Eu vreau sa stiu.
Taehyung:
Pai,e bine sa vrei. Mai bine mananci,la ora 12:00 vom merge in oras.
Jungkook:
Eu nu vreau sa merg nicaieri.
"Tot ce vreau e sa stau langa tine,sa fiu aproape de corpul tau,sa te miros,sa te sarut. Sa te iubesc cum nimeni nu te-a mai iubit vreodată."
Taehyung:
Ba vrei si vei merge. Trebuie sa mergi cu mine neaparat.
M-am gandit cateva minute. I-am zis sa paraseasca incaperea ca sa ma gandesc. Spre surprinderea mea,a acceptat. Existau doua mari situatii:
1. Sa mearga undeva unde ne-am dorit amandoi si am planificat de mult: pe dealul nostru.
2. Sa imi spuna ca mergem undeva si in timp ce mergem,sa ma abandoneze. Asa cum a facut in ultimele 3 saptamani. In fiecare zi.
Am mai stat putin si am fost intrerupt de bataile in usa.
Taehyung:
Jungkook-ssi,te mai gandesti? Se cam..scurge timpul.
Vocea aceea. Vocea LUI trimitea fiori prin tot corpul meu. Ii iubeam vocea,parul,ochii,buzele,sufletul. Il iubeam pe el. Il doream doar pentru mine. Stiu,sunt egoist de prima clasa,dar nimeni nu imi poate schimba parerile,gandurile si visurile,respectiv visele despre Taehyung. Nimeni. Nici macar prietenii nostri.
Jungkook:
Taehyung,poti sa intri,am ales.
Cum am terminat propozitia,a aparut. Acel "boxy smile" imi topeste mereu inima. Ma holbam. Recunosc,ma holbam la Taehyung. Mereu faceam asta. De data asta,a observat. Ghinionul meu.
Taehyung:
Jungkook-ssi,poti sa nu te mai holbezi si sa-mi dai un raspuns? Chiar am nevoie de acel r-
Iar am auzit sunetul pe care il uram cel mai mult. Sunetul notificarilor lui Tae. Si-a scos telefonul,a citit mesajul,a tastat convingator si in final,l-a dat pe mute si l-a bagat in buzunar. De unde stiu ca l-a dat pe mute? Se auzisera vibratiile si plus ca,a apasat de 2 ori pe ecran. M-a vazut. Eram pierdut in gandurile mele. Ma tot gandeam la acelasi lucru: Cine era persoana care ii scria. S-a apropiat de mine incat ii puteam simti respiratia mentolata si rece pe obrajii mei calzi si rosii. Mi-a dat parul dezordonat de pe frunte la o parte cu degetul sau. M-a privit in ochi,si-a lins buzele cu limba sa rozalie si apoi a ajuns atat de aproape incat nu mai era nimic intre noi. Inima mea o luase razna,mintea era in ceata,iar spiritul meu nu isi mai facea veacul prin corpul meu,ci fugise.
Dupa 1 minut in care doar ne-am privit,a vorbit:
Taehyung:
Jungkookie..tu..
"Aveam ceva pe fata? Aratam groaznic? Miroseam? Erau multe situatii,dar nu ma interesa. Tot ce ma interesa e ca sunt aproape de el,omul pe care il iubesc."
Jungkook:
Eu..ce? Ce e cu mine?
Taehyung:
Nimic. Nu e nimic gresit la tine. Doar,imi place sa te privesc de la distanta asta.
Ii place? Sa ma priveasca? PE MINE? Eu,persoana de care s-a ferit atata timp? Mereu m-am gandit daca ma vede cand ma holbez,dar niciodata nu m-am gandit daca ma priveste sau ce gandeste cand se uita la mine. Ii plac buzele mele? Ochii mei? Dintii mei de iepure? Parul meu? Sau doar mimeaza totul? Am lasat de-o parte gandurile negative si am decis sa ma gandesc ca am ceva ce Taehyung iubeste.
Jungkook:
Si mie imi place..sa te privesc. Si imi place cand ma privesti.
Si-a frecat nasul de al meu razand,ochii lui sclipind de fericire. Era cel mai frumos lucru pe care l-am vazut. De fapt,al doilea lucru. Primul a fost data in care l-am vazut. Eram amandoi mici. Eram in prima zi de scoala. Am fost colegi din clasa 1. Ironia sortii? Toti 7 ne-am nimerit in aceeasi clasa. Inca de atunci m-am simtit mult mai atras de el fata de ceilalti.
Am fost uimit de urmatorul gest pe care l-a făcut. S-a uitat profund catre buzele mele apoi le-a atins usor cu degetul urmand ca apoi,sa le lipeasca pe ale lui de ale mele,buzele noastre fiind ca intr-un razboi,Taehyung castigandu-l uşor. Era tot mai cald,buzele noastre erau ca intr-un vals. Se contopisera perfect. Parca aceasta scena era scrisa dinainte. Iubeam momentul asta. Voiam sa nu se termine niciodata,mai ales ca Taehyung l-a inceput. Uram faptul ca ma abandona pentru vechii lui prieteni cu care mai tinea legatura,pentru familia lui desi chestia asta e absurda,dar cel mai important,uram gandul ca ar putea iubi pe cineva si ca acea persoana nu sunt eu.
"Esti cea mai importanta persoana pentru mine. Te iubesc,dar urasc faptul ca nu vezi cat de mult o fac."
