Am urcat in masina.Ce altceva puteam sa fac?Eram pur si simplu fara ajutor si fara nici macar o informatie despre mine..
La volan se afla omul care m-a invitat in masina si care mi-a deschis si usa pentu a putea intra.
-Cum a fost recuperarea domnisoara Lisa?
Wooow...suntem atat de apropiati incat am ajuns si la prescurtari?
-Umm..Am trecut cu bine peste toate problemele...cred...
-Ma bucur sa aud asta.Jennie te asteapta acasa cu mare nerabdare.
Jennie poate fi acea fata din poza?..
-Ehem.Fie vorba intre noi...Imi poti face te rog frumos un rezumat al vietii mele?Stii...doar asa ca sa vad daca imi amintesc totul bine.
-Pai....ia sa vedem.Te numesti Lalisa Manoban.Ai 23 de ani.Ai avut o copilarie extraordinata alaturi de parintii tai pana cand s-a intamplat acel eveniment nefericit cu mama ta.Eu ti-am fost alaturi mereu...Stai...stii cum ma cheama nu?
-Da?
-Pe mine ma intrebi?
-Umm...Harry?
-Nu..
-Josh?
-Nu.
-Larry al 4 lea?
-Nici pe departe...Chiar nu iti aduci aminte de nimic??Nici macar de prietenii tai?Vai....E o problema si mai grava!
-Ce e?
-Tu erai singura care stia raspunsul lasat de ghicitoarea mamei tale.
-??
-Iti explic mai multe cand ajungem acasa.Acum vreau sa fiu atent la drum.
-Macar spune-mi numele tau.
-Gerard.
*Flashback*
-Cine esti?Cum te cheama? De unde o stii pe mami si ce ai de gand sa faci??
-Sunt Gerard.Majordomul tau...Mama ta m-a rugat sa am grija de tine.Sper ca o sa ne distram impreuna.-O lacrima a curs pe obrazul lui.-
*End of Flashback*
Nu pot sa cred ca mi-am adus aminte de el...Prietenul meu de cand mama a parasit lumea si s-a asezat langa ingeri.
-Poftim!
-Ce e cu asta?
-Telefonul tau...poate asa o sa iti aduci aminte de unele chestii uitandu-te prin mesaje.
-Multumesc.Auzi,chiar am niste intrebari bune pentru cand ajungem acasa.
