Capitolul XIV

46 19 21
                                    

Un zâmbet mi-a apărut involuntar pe chip, la fel și lui. M-a strâns mai tare în brațe, iar mie mi-au dat iar lacrimile. Nu îmi venea sa cred asa ceva. Eu aveam impresia ca m-a uitat, ca m-a părăsit, dar el de fapt voia sa ma testeze, sa vadă pana unde pot ajunge de dragul lui. Da, ăsta este Izaya al meu. Un om nebun, dar pe care îl iubesc la nebunie.

"Izaya... Am nevoie de tine!"

"Shhh! Nu mai spune nimic! De acum înainte voi fi cu tine, pana la capătul zilelor noastre, îți promit!"




Saluuut prieteni! As vrea sa va anunț ca acesta este finalul cărții. Va mulțumesc foarte mult pentru toate voturile pe care mi le-ați dat, sper ca va plăcut cartea!

Ma gândesc dacă sa fac sau nu un volum doi, dar nu știu dacă va ieși tot la fel de fain ca acesta. Voi ce părere aveți?

Am nevoie de tine Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum