Capitolul XI

46 18 3
                                    

Stăteai în fata mea, zâmbind numai cum tu știi sa faci. Aveai zâmbetul tău triumfător pe chip, știam ca ai venit sa ma vezi, sa ma vezi distrusa.

Ți-am sărit în brate și am început sa plâng. Nu ma puteam controla, efectiv nu ma puteam controla. Apariția ta m-a făcut cel mai fericit om de pe lume.

Mi-ai pus mana pe cap și m-ai mângâiat grijuliu, eu începând sa plâng și mai tare.

" Nu mai plânge!"

"Nu pot, sunt prea fericită!"

"Nu îmi place sa te văd plângând!"

"Atunci de ce ai plecat, când am avut nevoie de tine nu ai fost aici, lângă mine..."

Am nevoie de tine Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum