Capitolul XII

45 18 12
                                    

"De ce m-ai lăsat singura?"

Nu a răspuns, doar a continuat sa ma mângâie grijuliu pe cap.

"Ai vrut sa te joci cu mintea mea, am dreptate?"

Mi-am ridicat puțin privirea cât sa ii pot vedea fața. Avea acel rânjet diabolic, semn ca am ghicit ce a făcut.

"Știi doar ca iubesc oamenii scumpa mea."

A făcut o mica pauză și apoi a continuat sa îmi spună planul lui diabolic de a ma ucide încetul cu încetul.

"Cu bune, cu rele, eu iubesc oamenii."

"Asta înseamă ca ma iubești și pe mine?"

Am nevoie de tine Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum