Capitolul 2

34 0 0
                                    

Pe măsură ce trece timpul îmi este dor de mama ..
Ea mai suna ...dar destul de rar.., și când o face ...motivul e, sa se certe..
Poate așa vede ea ,,razbunarea"..dar pe tata oricum nu îl interesează. ..
Ba mai mult ,răspunde provocării ei  ..provocandu-mi și mai multa durere..
Am coșmaruri,  dar nu îl voi trezi ,  sa nu îi tulbur somnul..
Nu îmi pasa dacă stau treaza pana în zori , voi adormi la un momendat și fără el..
Când era mama..îl trezeam..Dar în perioada asta e foarte nervos nu vreau sa își verse nervii pe mine..
Sunt așa trista ...
Este sfârșitul anului , am trecut în clasa a 2 a, dar eu sunt tot la fel..O rămășiță de optimism mi-a rămas. .Dar știu ca e pe cale sa dispară și aceasta..., Mă afectează rău ce se întâmplă. ..
,,Apele" par sa se liniștească ușor,  ușor. ..
Tata  nu pare sa mai fie așa maniat..Dar certuri tot mai sunt..
În mintea mea de copil apare o oarecare întrebare. .
De ce se urăsc așa. ..
Dar sigur nu voi găsi răspuns. .. 

Neînțeleasă Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum