Neînțeleasă

capitolul 4

E un băiat așa deștept. .Și frumos..
Și înainte îl consideram așa dar ..acum e altfel..
Numele lui este Oliver.
Ne înțelegem așa bine..Avem multe în comun..
Insfrsit cineva mă asculta și pe mine..
E unic, sunt sigura ca nu mai exista băieți ca el..
Simt ca pot avea încredere în el..
Dar sigur nu s-ar uita la mine..
Nu sunt destul de frumoasa , de deșteaptă. ..pentru el..
Orice ar spune eu simt..
Îi este mila ..
Anul a trecut am trecut în clasa a 7 a ..
Dar e ciudat..încep sa simt iubire din partea lui...Chiar dacă nu evidenta. .simt ca lui chiar îi place sa vorbim..
Dar negativismul meu ..Nu mă lasă să îi spun părerea. .
Știe ca îl iubesc..Dar chiar de nu o recunoaște. .stiu ca are anumite sentimente pentru mine..
Devin nepăsătoare. ..ușor ușor comportamentul meu începe sa devieze..trec ușor de la o stare la alta..
Sunt în clasa a 8 a ..singura amintire de la mama sunt pozele , certificatul ei de naștere și o maimuță de plus. .
Pare stupid ca de la vârsta de 5 ani pana la 15 ani am păstrat  o jucărie...
Sper sa o păstrez pe mai departe ca și pana acum...
Cine nu mă cunoaște nu ar înțelege în totalitate aceasta carte..Dar sper ca va-ti făcut o ideie despre mine ...
Aceasta este doar o parte a vieții mele...
Cu șarmantul băiat nu am mai vorbit din vacanta de vara a anului acesta 2017...Dar îmi este foarte dor de el..
Cu lipsa mamei m-am obișnuit. ..
Dar fără el, viața mea nu are culoare..