Un băiat pierdut

O nouă pasiune

A trecut ceva timp, și acum Ștefan are 7 ani. Pentru el, era vârsta aia, în care el parcă-și căuta problemele cu lumânarea...
A învățat ce-i ăla cuțit, la ce se folosește în mod normal, dar și la ce-l mai poți folosi într-un mod mai neconvențional... Adică, a învățat să cioplească cu cuțitul. Din momentul în care a cioplit prima bucată de lemn, a găsit o pasiune care să-i ocupe și mai mult timpul. Astfel schimbând armele din scârț, cu unele făcute cu mai multă trudă de el din lemn. Astfel el trebuia doar să-și găsească un lemn, orice fel de lemn, lui nu-i păsa decât să cioplească, astfel încât a ajuns să aibă vreo 20 de săbii de lemn, un nunceag, arcuri și săgeți, tot felul de lucruri la care nici-un copil normal nu s-ar fi gândit să facă. Dar el era ceva mai interesant... Știa să transforme cam orice prindea la mână într-o jucărie, respectiv într-un joc, ceea ce pentru el era un lucru fericit. Doar că altora, gen părinților lui, li se părea că ceva nu este în regulă... Dar au decis să-l lase în pace deoarece era încă un copil...