Un băiat pierdut

Familia

A trecut și anul acesta școlar, după care a venit altul. Acum Ștefan este clasa a 10-a, și este destul de nerăbdător de cum va decurge și acest an școlar.
Primele săptămâni sunt ok, mai nimic schimbat, doar că, acuma trebuia să meargă la repetiții pentru teatru.
Era emoționat, deoarece nu îi cunoștea aproape pe niciunul, și dat fiind faptul că ele era cel mai tânăr de acolo, căci în rest toți ceilalți erau de clasa a 11-a și a 12-a, se gândea că nu o să se înțeleagă bine cu nimeni. Aceștia se pregăteau de un concurs care avea să fie în Noiembrie, și aceștia trebuiau să pregătească piesa "Visul unei nopți de iarnă" a lui Tudor Mușatescu. Ștefan avea rolul lui Gogu Panait, un filosof particular de 60 de ani, ce contrast, el era cel mai tânăr dar avea personajul cel mai bătrân... Era un personaj destul de complex, deoarece trecea dintr-o stare la alta destul de ușor, dar totodată păstrându-și calmul lui specific.
Cu timpul, acesta a ajuns să-i cunoască cât de cât pe fiecare și se simțea chiar foarte bine în prezența lor... Acesta îi considera ca și pe o familie, cu bune și cu rele, cu certuri și neînțelegeri, Ștefan simțea că în esență ei se iubeau între ei, exact ca și într-o familie... Erau uniți și-și țineau parte unul la celălalt... Ștefan se simțea iubit când era cu ei... Simțea că nu mai este singur sau uitat... Se simțea fericit... Și el asta își dorea foarte mult... Să fie fericit...
Și după două luni de muncă intensă și repetiții constante, aceștia ajung la ziua concursului, unde ei deschideau totul. A fost ceva de basm, totul a decurs perfect și se simțea bucuria și împlinirea pe fețele și în sufletele celor 8 tineri actori și a profesoarei care i-a pregătit... Atunci Ștefan și-a dat seama că și-a găsit o familie care îl accepta așa cum era el, și care ținea la el... Pentru el era cel mai bun lucru care i s-a întâmplat în multă vreme...