Un băiat pierdut

Divergențele

În ziua succesoare celei de începere a liceului, Ștefan și Anca aveau să împlinească 11 luni de relație. Avea să fie o zi fericită, și așa a și fost. Doar că... Ziua următoare nu avea să fie... Asta deoarece Anca, fiind oarecum atrasă și de alți băieți din liceu, în fața lui Ștefan stătea cu alți băieți, îi lua în brațe, dar asta cred că o făcea doar ca să-l facă să-i fie ciudă lui Ștefan... Doar că ea nu știa că pe el îl doare... Astfel încât toată ziuă s-a purtat mai evaziv față de ea, până când... În timpul unei ore, în care profesorul respectiv îi lăsa să facă ce voiau, acesta vorbea cu Anca prin mesaje și aceasta la un moment dat îi spuse: "Nu cred că ar mai trebui să continuăm."
La vederea acelor cuvine, Ștefan a fost blocat total, simțea că tot cerul care pe el... Se abținea cu greu să nu plângă... De atunci în colo el nu a mai fost acel Ștefan pe care-l știam odată... A devenit altfel... Era mai dur cu oricine și orice, era ca și o mașinărie alimentată de furia nestăvilită care-i ardea în suflet neîncetat... Acesta ușor ușor intra în divergențe cu colegii de clasă... Aceștia îl judecau pentru ce se vedea... Nu pentru ce era el de fapt... Și asta l-a afectat și mai mult...
Acasă situația nu era mai roz nici un pic... Deoarece cu fratele lui plecat la Cluj la școala de poliție, Ștefan este acum singura forță de lucru adevărată de acasă, deoarece tatăl lui este operat de cancer... Și din cauză că este singur și acolo, părinții încep să îl certe, să strige la el, de multe ori chiar din niște nimicuri... Colegii au ajuns ulterior să-i pună bietului Ștefan tot felul de porecle... Care normal că îl enervau și acelea pentru că, colegii acestuia nu știau prin ce trece el, dar normal că trebuiau să se ia și ei de cineva...