Profu' de mate

Capitolul 2

  Alarma suna, iar eu încerc din răsputeri sa o opresc fără să-mi deschid ochii. În filme pare foarte simplu și cu toate astea încerc sa fac asta de aproximativ un minut. Nereușind deschid ochii și după ce opresc alarma privesc nostalgica pe fereastră gândindu-mă ca ăsta este ultimul an de școală. Au fost, pana acum 3 ani frumoși plini de amintiri și sper ca acesta sa fie de-a dreptul memorabil.

Liniștea este spulberată de strigatul fratelui meu Stefan, care deși are aceeași vârstă ca și mine, da, suntem gemeni, este la fel de imatur ca și un copil mic.
—Mamă, unde îmi sunt ciorapii? Dar tricoul negru și geaca de piele?

Iar mama ii da același răspuns în fiecare dimineața:

—Ciorapii în sertarul al treilea, tricoul în dulap lângă geaca de piele.

Știu ca Stefan își știe locul hainelor dar prefera sa o întrebe pe mama în fiecare dimineață de ele, acest lucru devenind un obicei de la plecarea tatei. Da, el ne-a părăsit acum 3 ani și de atunci Stefan și cu mine încercăm sa umplem golul din casa, mama făcând același lucru la rândul ei.

—Ai 30 de minute sa fii gata, spun Stefan și iese din camera mea la fel de repede precum a intrat.

Uneori ma calcă pe nervi, dar ma bucur că am un frate ca și el și că relația noastră s-a întărit după plecarea tatei. Măcar a adus un lucru bun în casa plecarea lui.

Ma ridic oftând și îmi aleg hainele pe care le las pe pat și ma îndrept spre baie pentru a-mi face rutina de dimineață. Apa rece îmi atinge pielea la doar câteva secunde după ce intru în dus, iar acest lucru ma face sa tresar. După ce termin dușul, ma machiez simplu și ma îndrept spre cameră. Observ ca mai am 10 minute sa fiu gata asa ca ma grăbesc și cobor jos. Mama și Stefan iau micul dejun dar eu prefer sa sar peste el și beau doar un pahar de suc de portocale proaspăt, care nu lipsește niciodată din casă.

                          ***

Cobor din mașină și înaintez grăbită spre intrarea liceului unde ma așteaptă grupul meu de prieteni format din Lucy, Dylan, Daniel și Ivy. Ne cunoaștem de când am fost pitici și cred ca aste lucru ne face relația asa de puternica, plus toate lucrurile pe caree avem în comun.
—Sunteți gata pentru cel mai tare an din viata noastră? spune Dylan tare și clar fiind sigur ca este auzit și de câțiva boboci care trec pe lângă noi.
—Sa o facem, spun zâmbind și înaintăm împreună spre intrarea în clădire.

Ne oprim lângă dulapurile noastre și începem sa povestim tare și zgomotos fiind întrerupeți de sunetul clopoțelului care anunță începerea primei ore din acest an școlar.

—Deci, conform orarului meu am prima ora matematică. E cineva cu mine sau o sa înfrunt acestă luptă de o ora de una singură?! spun ironică ceilalți zâmbind la gluma mea în timp ce se uita peste orarul lor.
—Mda, se pare ca avem același curs. Mergem, Prințesă? Spune Dylan și ma apuca de mana, acest gest dându-mi fiori.
Mereu am avut o pasiune ascunsa pentru el, dar este cel mai bun prieten al meu. Nici dacă as vrea nu as putea să-i mărturisesc ce simt și cred ca este mai bine pentru amândoi sa las în trecut acele sentimente, dacă le pot numi așa.

Ajunși în clasa ne așezăm în primele bănci, deoarece restul erau ocupate și începem sa discutam chestii mărunte.

—Auzi, spune Caroline și ma face sa-i acord toata atenția mea, se pare ca anul asta vom avea un profesor înlocuitor, unul super sexy, din câte am auzit în locul doamnei Rown care a ieșit la pensie.
—Pff, pe asta nici eu nu o cred. Pun pariu, încep sa spun și ma ridic în picioare ca să fiu sigura ca toate fetele nebuna după "noul super sexi"  profesor pe care nici nu l-au întâlnit încă sa ma audă, ca are vreo 50 de ani, umbla doar cu ajutorul unui baston și scuipă mai mult decât vorbește.
Inca de când am început sa vorbesc liniștea se așternuse în clasă și ma bucuram sa vad ca ei au ascultat ce am spus. Mândria mea nu durează mult deoarece un tușit se aude de la ușa. Îmi întorc capul și îl văd, este chiar el.