Profu' de mate

Capitolul 3

Inima îmi bate cu putere și respirația mi se dereglează atunci când el face câțiva pași și închide ușa. Se uita către mine și da sa spună ceva și eu ma rog din tot sufletul sa nu am un bilet spre detenție încă din prima zi.

—Bună ziua! Eu sunt Alexander Reed și sunt noul vostru profesor de matematică.
Se uita către mine și îmi face semn sa ma așez și o fac fără sa scot nici măcar o vorbă. Eram încă prea confuză de toată situația asta în care ma aflam. Mai întâi Lucy îl acaparează într-o cafenea ca și o nebuna, iar acum îl vad aici, chiar în fata ochilor mei, ca și profesorul meu de matematica.
—După cum puteți observa, continua, sunt scund, chel și scuip mai mult decât vorbesc, spun cu un rânjet care ma face sa roșesc și produce râsete în clasa.
—Wow, va fi un an interesant, spun mai mult pentru mine, atunci când se așează la catedră, dar se pare ca m-a auzit și reproșul din partea lui era inevitabil, as putea spune.
—Va fi cu siguranță, spune clar și răspicat, dar în același timp încet ca doar eu să-l pot auzi.
Replica data m-a făcut sa înghit în sec. Îl cunosc de o zi și deja îmi da bătăi de cap atitudinea sa. Super..
—Deci, spune luând atitudinea de om serios  pe care o avea și în cafenea, am 22 de ani și asta e primul meu an ca și profesor deci încercați sa nu-l faceți sa fie ultimul, iar râsetele acaparează din nou sala.
Se întoarce spre tabla și scrie ceva, iar eu încep să-l analizez. Poarta o cămașă alba, desfăcuta la primii doi nasturi și mânecile îndoite, o pereche de pantaloni albastrii închis , materialul având o textură delicată, probabil mătase, în picioare o pereche de  pantofi maro care se asortau cu cureaua sa, iar ca totul sa fie perfect purta o pereche de ochelari care ii dădeau un aer misterios dar în același timp sexi. "Tocmai ai spus ca e sexi?" ma ia conștiința la rost. Sexi? Voiam sa spun arogant. "știu ca îți place.".
Prefer să-mi ignor conștiința și sa ma axez, din nou, pe analiza mea.

—Amalia, vezi ca ți-a rămas puțina saliva în partea stânga a gurii, spune ironic Dylan atrăgând-mi atenția asupra faptului ca ma holbam ca și o ciudata la Alexander.
Nu spun nimic ci doar îmi dau ochii peste cap, și îl lovesc jucăuș în braț.
—Astăzi, fiind prima zi, nu vom face lecție, dar de maine sa fiți pregătiți, spune destul de tare, astfel încât îmi îndrept atenția spre el și atunci observ ca pe tabla era scrisa data în care vom da un "test inițial" care avea rolul de a verifica cunoștințele noastre din anii precedenți.

În cele 20 de minute rămase ne lasa sa facem ce vrem noi, iar când clopoțelul sună îmi strâng lucrurile și ma îndrept spre ieșire. Înainte de a pași afara din clasa, atenția îmi este atrasă de un răgușit. Ma întorc lent spre sursa zgomotului și vad ca Alexander tine în mana un bilet. Ma duc mai mult furioasă și îl iau din mana.

—Nu credeai ca o sa scapi asa ușor, nu?! spune și cu greu ma abțin sa nu-i spun vreo doua, dar prefer să tac și să-mi dau ochii peste cap, după care ies din clasa și ma îndrept spre cantină unde cel mai probabil prietenii mei se aflau deja. De unde știam? Pai Dylan mi-a trimis un mesaj aproximativ la 10 secunde după ce în clasa rămăsesem doar eu și Alexander.

Fac pașii mari, iar în mai puțin de doua minute ma aflu la masa noastră din cantină, așezându-ma între Lucy și Daniel.

—Și, detenție după ore zici? spune Daniel remarcând biletul din mana mea.
—Da, acel idiot de matematică mi-a dat detenție din prima zi.
—Recunoaște ca abia aștepți sa petreci doua ore împreună cu el, Alexander Reed, in sala de detenție, spune Dylan punând accent pe  numele lui.
Lucy aproape se îneacă cu apa sa atunci când ii au de numele și ma lovește ușor cu cotul in semn de "Care erau șansele?". Prefer sa nu spun nimic și iau mărul din tava ei, ridicându-ma și îndreptându-ma spre ieșire.
Îmi scot telefonul din buzunar pentru a-mi verifica orarul și în același timp pentru a ma uita la ceas. Șansele sa nu ma izbesc de cineva erau inevitabile. Îmi ridic puțin ochii din telefon și dau peste aceiași blestemați ochii căprui.
—Scuze, e tot ce spun înainte de a-mi continua drumul. Simt cu obrajii îmi explodează dar prefer sa ignor aceasta senzație.