Dark Rainbow ▷ h.s

                 -Nu, te rog! Te rog, lasă-mă-npace! Strigam cu toată puterea în speranța că cineva o să-mi audă vocea mea tremurândă.

    -Taci! Taci odată! Am văzut că cineva se apropia de mine, un băiat înalt, cu părul cârlionțat, ochii verzi ca cristalele și bine făcut.

          Eram prinsă într-o casă, sau un fel de colibă a maniacilor. Am fost închisă într-o cameră, simțeam că-mi pierd respirația, nu mai puteam face o mișcare. Rănile de pe corpul meu se agravau tot mai tare, mă durea enorm de tare și nu aveam cui să-i spun.

                       Acel băiat a intrat rapid înăuntru. Părul meu de culoare blondă era deja murdar și ochi-mi erau plini de cenușă. Am fost luată în brațe și scoasă cât mai repede cu putință din acea casă. În timp ce vroiam să ne furișăm să ieșim, îi priveam pe acei nenorociți care m-au prins, jucând cărți, fumând, drogându-se și ca oricând, paharele umplute cu un lichid ciudat nu lipseau din mâna lor.

         Am fost aruncată de grabă într-o mașină luxoasă și prinsă cu centura. L-am privit pe creț cum se urca tot mai repede încercând să pornească motorul. După un mic zgomot mașina a luat-o la goană.

-Tu cine ești? Am îndrăznit să-mi las aceste cuvinte murmurate să iasă dn gura mea.

-Nu contează. Îmi răspunse acesta sec și scurt.

-De ce ai venit după mine? Întreb eu din nou.

-Nu vreau să par pisălog, dar chiar nu contează.

                  L-am privit confuză, nu știam ce îi poate capul, era tot unul dintre acei transportatori de droguri, nu se vedea pe fața lui dar în spate era o grămadă de marijoana. 

  Am ajuns în fața casei mele, parcă aș fi fost adusă de la o întâlnire, poliția umbla de ici colo suspectând cazul dispariției mele, dispărusem de 4 săptămâni. Odată ce m-am dat jos din mașină, am privit casa atent. Apoi mașina a luat-o la fugă. Cin era acel tip cu adevărat și de ce m-a salvat?

-Oh, pentru numele lui Dumnezeu! Natalie, ce s-a întâmplat? O priveam pe Sarah, sora mea mai mică, îndreptându-se cu pași repezi și cu lacrimi în ochi spre corpul meu care acum era firav.

    Lacrimile mele se prelingeau pe obraz, am strâns-o în brațe fără să scot nici un cuvânt. Îi priveam pe părinți mei cum alergau disperați pentru a mă lua în brațe. La locul faptei era și doamna Jolie, directoarea.

            Povestea cum am ajuns eu în acea cameră, este un tare ciudată. Căci viața mea însăși este plină de ciudățenii. Viața mea este doar o bucată de foaie, colorată în negru și presărat puțin alb care de abea i se zărește prezența. Stau exact în Londra, orașul unde totul este posibil. Rosh Craw, Danne Lwsor, Mika Liverd, James Clow, Dianna Livend, Violetta Shain, sunt unele dintre cele șase nume ce te pot înspăimânta la fiecare două secunde a vieți tale. Vrând să aflu adevărul gol goluț despre cine mi-a omorât cea de-a doua soră, am dat peste aceste șase personaje, care îmi vor face viața un calvar, sau nu? Printre toate astea, Hope, cea mai bună prietenă, urmată de Olivia și Jessica sunt alături de mine și știu foarte bine că nu mă vor lăsa să îmi pierd capul.

                Voi afla cu siguranță cine mi-a omorât sora, sora mea mai mare. O să aflu și nu o să-l las sau nu o să o las să mai trăiască mult timp.

              Am preferat să nu dau nici o explicație polițiștilor, nu era nevoie să-mi stea în cale. La prima vedere par o fată timidă, dar nu sunt chiar așa. Nimeni nu-mi cunoaște sentimentele, căci le ascund în mine. N-am iubit și nici nu voi iubi vreodată, pentru simplul fapt că îmi este frică să iubesc să nu fiu rănită.

        ***

*Cu câțiva ani în urmă*

-Mamă, te rog, nu mai plânge, nu mai plânge, ce s-a întâmplat?!

-N-nu, u.. p-p-ot să...

-Calmează-te. Te rog!

            Simțeam cum mama era din ce în ce mai repede își pierde respirația, plângea atât de puternic căci nu-i puteam face față, nu știam cum să o ajut. Se tăvălea pe jos de durere, îmi era frică. În acele momente am aflat de ce mama era distrusă, sora mea murise.

       ***