Dark Rainbow ▷ h.s

2. Dangerous Life

   

 

                Atenția mea era ațintită pe nervi crețului ce stătea exact de-asupra mea. Rânjeam încă fără nici un sens, nu aveam nici o scăpare și nici nu știu ce trebuia să zic. Mâinile lui se încordaseră apoi formase un pumn, venele-i deveneau tot mai proeminente. Speriată, fața mea a prins un contur negativ, m-am ridicat văzând că mâna lui se mișcă în părți. Ridicându-mă brusc m-am lipit de un copac, în timp eu credeam că mâna lui v-a face contact cu fața mea, el făcuse contact exact cu copacul. Mâna lui era așezată în partea stângă a capului meu. Fața lui se apropia tot mai mult de a mea. Ochi lui mă priveau insistent în timp ce eu respiram foarte greu.

 

-Ce naiba cauți tu aici?! Îmi spune răsfirat, nervos și printre buze.

-Ți-am spus că vreau să aflu cine ești și de ce m-ai salvat. Îi răspund în timp ce respiram din ce în ce mai repede, frica se acumula încetul cu încetul. 

Eram o fire foarte rebelă, dar la privirea lui, un mic contact s-ar putea să îmi fie sfârșitul. Încă mă privea, dar nu mai simțeam ura, parcă se chinuia să o facă, să se uite așa urât la mine. Și-a îndepărtat mâna de pe copac apoi s-a întors cu spatele la mine.

-Dispari de aici! Îi auzeam glasul cum prinde umpic de contur și de relaxare.

    Am vrut să îmi întorc spatele și să o iau la fugă, dar curiozitatea fierbea în mine ca un castron cu supă. Vroiam să aflu ce este cu acest tip misterios și ce vrea cu adevărat de la mine, sau măcar de ce m-a salvat. Știam că o să fac un pas greșit, dar am rămas nemișcată.

 

-Nu plec până nu îmi spui ce vreau să aud. Îi răspund în timp ce îmi încrucișez picioarele așezându-mă jos.

-Și ce vrei să auzi? Se întoarce sarcastic la mine gesticulând din mâini.

-Vreau să știu cine ești, de ce m-ai salvat, ce cauți aici și de ce ești cu cei doi căutați de poliție.

 

    A tras aier adânc în piept și își liniștise nervi. Și-a învârtit capul împrejur asigurându-se că nimeni nu este prin preajmă. A aprins lanterna în timp ce se așezase lângă mine, așezându-și după capul de copacul din spatele lui. M-am învârtit umpic pentru a putea să-l văd mai bine. Se uita la mine ca la ultima persoană neajutorată din lumea, ceea ce mă făcea să mă simt un gunoi.

-Deci? Îmi mușc buza inferioară în timp ce dau din cap și-i rostesc aceste cuvinte.

   A zâmbit sarcastic și s-a uitat în sus, stelele de abea se vedeau de crengile copacilor. Semăna cu o boltă făcută din crengi. Era un peisaj frumos, dar totuși nefolositor pentru ce vroiam să știu eu.

-Uite-te umpic în sus. Fiecare stea este o persoană și de fiecare dată când una moare, și steaua moare odată cu ea. Acea persoană care a omorât o stea este pedepsită crunt și pe veci. Este ca un criminal care v-a fi mereu urmărit de poliție și își v-a plăti faptele. Natalie, eu am luat o stea.

      Nu prea pricepeam de ce îmi spune mie asta, mă uitam confuză la el fără nici o mișcare. Se pare că chiar el este cel de-al treilea criminal. În capul meu trebuia să fug, dar am ales să rămân, nu părea a fi un criminal și nici măcar un exportator de droguri cum am observat în mașina lui de lux.

-Și.. poate că.. Am încercat să rostesc două cuvinte, fiind întreruptă.

-Nu înțelegi ce am vrut să spun? Poate că era mai bine să stau în banca mea? Da, ai dreptate, era.