Dark Rainbow ▷ h.s

3. Acum ori niciodată

  

Perspectiva lui Harry

Simțeam respirația Nataliei direct în fața mea, vroia să știe totul despre propria-i soră iar eu știam fiecare detaliu. Încă mă ținea strâs de mâini lipit de copac, probabil nu dorea să mă lase să plec până nu o să-i confirm.

  Eram perfect conștient că dintr-o singură mișcare o puteam alunga de pe mine și să o refuz. Dar nu puteam. Ochii ei cereau răspunsuri și în același timp și milă. Nu puteam să-i rezist dar nici nu puteam să bag o fetiță într-o treabă de excroci la prima mână.

    Am tras aier adânc în piept și i-am îndepărtat corpul de pe al meu, înainte să-mi vină vreo idee perversă prin cap. M-am așezat lângă ea pregătit să o refuz, dar totuși acei ochi nevinovați îmi stăteau în cale.

    Nu pot să o duc la atât amar de km depărtare de casă. Dacă părinți ei ar afla m-ar omorî de viu. 

-Bine, am s-o fac.

           Mi-am rostit cu greu cuvintele, căci uneori e mai ușor doar să spui, fără să te mai gândești. A sărit automat în brațele mele strângându-mă. Era aș de fericită că nu-i puteam lua asta. Dar nu știu cât o să poată dura fericirea asta, este atât de periculor și trebuie să fiu mult mai perspicace de acum înainte.

  Oh, Doamne. Deci pe bune că m-am băgat într-o treabă pentru bone.

-Eu am plecat acasă să mă schimb, ne vedem mâine dimineață la prima oră. Îmi spuse asta și mi-a plasat un mic sărut pe obrazul stâng

    Mai că mă înroșisem de tot. Nu știu ce e cu mine și de ce nu am putut să o refuz, Doamne, sper să nu mă îndrăgostesc de o puștoaică.

Perespectiva lui Natalie

Știam exact că nu mă poate refuza. Simțeam înăuntrul lui că îi era frică să îmi confirme, dar a spus-o. Sunt așa de fericită chiar dacă sunt conștientă că la fiecare pas capul ar putea să-mi stea în două secunde la picioare.

   Eram așa de grăbită să ajung acasă încât nu vedeam pe nimeni în jurul meu. Mi-am întors capul când am zărit-o pe directoarea Jolie. Unii dintre noi cred că este doar o simplă directoare, dar nu este așa. Este un agent de la FBI, iar de când sora mea a dispărut, mi-a devenit o mamă.

-Nu cred că e o idee bună. Îmi spuse aceasta în timp ce s-a așezat în dreptul meu pe o bancă.

-Ce anume? Încerc a bolborosi știind despre ce este vorba.

-Nu vreau să fiu pisăloagă, Natalie. Dar plecând din oraș cu Harry Styles nu o să te ajute cu nimic. El este doar un profitor, știu asta. Și știu exact unde sunt cei 3 criminali. Dar nu voi spune nimic, pentru că îi investighez de una singură de ceva timp.

-Nu cred, nu este așa cum crezi tu, adică..

-Natalie, îl cunosc de 7 ani buni. El nu este așa, ai dreptate, a fost obligat să fie așa cum e.

-Obligat?

-Da, a fost bătut și scos afară din casă de tatăl său când avea 13 ani, deci nu prea avea alte metode de a trăi.

  Am suspinat în sec, apoi mi-am învârtit capul dând cu ochi de Hope, Olivia și Jess. M-am întors pentru a-i adresa o ultimă întrebare directoarei, dar aceasta se evaporase de zici că ar fi mâncat-o pământu.