"Tu ești singura care nu m-a părăsit când toți au făcut-o... "
"Nu contează din ce motiv ucizi, contează ca o faci, și nimeni, absolut nimeni, nu are dreptul sa ia o viata! De aceea sinuciderea este considerata un păcat!"
Merge încet încet pana la balustrada. Simt cum mi se face rău. Deja ma gândesc la ce concluzie a ajuns.
"Erai indiferenta din cauza greutăților din viața ta, de aia nu aveai nicio expresie pe chip. Nu îți era frica de moarte, nici nu erai conștientă ce faci în acel moment."
"Izaya, pleacă de acolo, e periculos!"
"Nici mie nu îmi este frica de moarte! Nici nu ma interesează dacă ajung în rai sau în iad!"
"Izaya, pleacă de acolo! Te rog! Izaya! Nu te mai juca!"
"Nu ma joc deloc micuțo!"
A trecut dincolo de ea, acum singurul lucru care îl ținea în viata erau mâinile sale, cu care se ținea de balustrada. Am fugit pana acolo, vrând sa îl întorc înapoi cu picioarele pe pământ.
"Izaya, de ce faci asta?"
"Pentru ca nu îmi este frica de moarte!"
După ce a terminat de zis acea propoziție mi-a făcut cu mâna. Și-a ridicat ambele mâini în aer și s-a lăsat pe spate, fiind acum în picaj.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
