Capitolul XII

32 14 5
                                    

În următoarea secunda am putut sa scot doar un țipăt. Nici nu știu cum am ajuns de cealaltă parte a balustradei, sărind după el. Șiroaie de lacrimi îmi invadează chipul, nici nu mai pot sa vad bine. Știu ca ma apropii cu repeziciune de asfalt, dar în acest moment nu ma mai intereseaza absolut nimic, vreau doar sa știu ca Izaya este bine.

I-am sărit în brațe, acesta strângându-mă tare la pieptul său. M-a pupat pe creștetul capului și mi-a spus sa ma uit în ochii lui.

"Îmi pare rău micuțo... Tu nu trebuia sa sari..."

"Ba da! Mai bine murim amândoi, decât sa murim separați! Eu fără tine nu pot sa rezist, te iubesc prea mult!"

"Si eu te iubesc micuțo!"

Pentru Ca Te Iubesc Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum