Say you love me,kitty!

> 4 <

Pov.Mikito.

Am atât de multe emotii!Nici nu stiu cum va reacționa Azuki si părinți lui cand le vom spune.Oare ne vor crede?Putem avea incredere in ei?

Nici nu mi-am dat seama cand tata a parcat în fața casei lui Azuki...inima deja imi face tumbe in piept..

Am coborât primul si impreuna cu mama si tata am sunat la usa.Evident ca părinți lui ne-au întâmpinat iar eu m-am si dus tinta la el in camera.

In momentul in care am deschis usa obraji mi-au luat foc.

-S..Scuze! spun si inchid usa lasandu-l pe Azuki sa se schimbe.

Doamne...nu stiam ca are un abdomen asa de...LA CE MA GANDESC?!

Am asteptat afara pana cand acesta a iesit si mi-a zâmbit.

-Hei.

-Hei...Scuze ca am intrat peste tine. spun jenat.

-Eh,mama intra mereu si cand nu am boxeri pe mine. spune râzând.

Am ras impreuna cu el.Săracul...

-Deci,ce vroiai sa imi zici asa important? Spune curios.

-Ehm...Trebuie sa mai astepti.

-Oh haide!

-Nu!

Si cu asta am fugit pe scări la parter cu el dupa mine si cu părinți nostri râzând de noi.

-Gata,gata baieti.Avem de discutat. spune tata râzând.

Am plonjat pe canapea,Azuki pe cealalta iar părinți mei pe canapeaua unde stăteam eu,ai lui unde stătea el.

-Deci,trebuie sa va spunem ceva important. spune mama deja stresata.

Părinți lui Azuki se uitau curiosi la noi si cred ca 20 de minute am stat sa le explicăm ce eram noi si de cat timp eram iar rezultatul a fost...

-Ne-ati ascuns toate astea timp de 34 de ani?!

-Nu am avut curaj sa va spunem!

-Mizuki,am fost cei mai buni prieteni!Trebuia sa aveti incredere in noi!

-A fost greu!Nu a fost deloc usor sa va ascundem asta!

-Ne mai ascunde-ti ceva?

-Ha?!Nu!

-Si cum putem fi siguri? Spune mama lui Azuki rece.

-Oh,deci asa faci! spune mama nervoasă. Si tu mi-ai ascuns faptul ca iti plăcea de Alex!

-Si tu ca ti-ai tras-o cu fratele tau!

-Auzi,sti ceva,noi plecam! spune mama si ma ridica in picioare. Mikito,de azi nu vei mai vorbi cu Azuki.

-Ce?! spunem amândoi.

-Ce ati auzit!Nu mai vorbiti unul cu altul si punct! spune mama lui nervoasă.

-Dar-

-NU! Spun ambele deodată iar mama ma trage dupa ea afara.

Nici nu stiu cat de mult am țipat pe drum acasa la mama si ea la mine dar stiu ca de avea acasa ne-am oprit.

-Te urăsc!Esti cea mai rea mama din lume,imi doresc sa nu ma fi nascut! tip fugind sus.

-Mikito...

-Lasa-l...E doar nervos,lasa-l.

Asta e tot ce am auzit inainte sa trântesc usa cu putere si sa ma arunc in pat plângând.