Mă trezesc dimineață bine dispusă. Ma dau jos din pat si mă duc la baie pentru ami face un duș ca de fiecare dată. Apoi ma imbrac cu niște haine lejere. Cobor in bucătărie și văd ca toată lumea e posomorâtă.
Eu:-ce sa intâmplat?
Alex:- layla vreau sa vorbim. Hai afara...
Eu:-ok...
Ne ducem pe o banca in apropriere si incepem sa vorbim
Eu:- ce s-a intâmplat?
Alex:- layla eu trebuie sa merg la parinții mei in Anglia...
Eu:- ok... și când te intorci?
Alex:- nu, nu m-ai ințeles. Eu mă mut in Anglia
Eu:- ce? Și cu noi???
Alex:- nu cred ca mai putem continua...
Eu:- iti mulțumesc ca mă faci sa suferi! Nu dureaza mult ca am și plecat. Am deschis usă si m-am dus plângând in cameră.
Lorena:- esti bine?...
Eu:- tu ce crezi?
Lorena:- o sa fie bine.
Eu:- nici relatie la distanta nu mai avem..
Lorena:- adica voi....
Eu:- da... adica noi ne-am despărțit..
Lorena:- imi pare rău
Eu:- mie nu!
Lorena:- de ce?
Eu:- trebuia sa imi dau seama de la inceput ca el nu ma iubeste. Am fost o etapa in viata lui...!
Lorena:-nu vorbi așa...
Eu:- dar cum?
Lorena:- te las sa te calmezi...
Eu:- pa. *toată lumea mă părasește. Oare eu sunt de vină?*
Lorena- dupa câteva minute o văd pe layla ca iese cu valiza ei unde erau haine.
Lorena:- unde pleci?
Eu:- la mama si tata.
Alex:- layla putem vorbi?
Eu:- nu.! Si sa nu ma mai cauți in viata ta. Treci peste. Asa cum ai facut si tu cu mine.
Alex:- te rog nu vorbi așa...
Eu:- chiar vrei sa iti vorbesc altfel, dupa ce mi-ai făcut?
Alex:- stiu ca nu iti comvine ideea. Dar nu te supăra pe mine...
Eu:- prea târziu. Deja am facut-o.
Dau sa deschid usa dar Alex spune ceva.
Alex:- layla eu te voi iubi mereu.
Cand am auzit cuvintele astea am simțit ca imi cad lacrimi. Si chiar asa era. M-am intors si l-am imbrățișat. Iar el a facut aceași chestie.
Eu:- ai grija de tine.
Alex:- si tu!
Dupa am vazut ca taxi-ul era in fața casei. Le spun la revedere si celorlalți iar dupa ma duc in taxi.
