- Te rog spune-mi ca nu ai de gând să mergi la liceu îmbrăcată in halul ăsta.
M-am întors ușor surprinsă si iritată spre sursa care m-a deranjat când încercam sa îmi aranjez cărțile in ghiozdan. Rectific, când încercam să le îndes. Clar am nevoie de un ghiozdan mai mare. Sau măcar sa le scot pe cele de săptămâna trecută din el.
- Nimei nu ți-a cerut părerea. Și Chandler, eu nu m-am luat de tricoul tău in care apropo, arați mult prea gay.
M-am privit pentru o clipa in oglinda de lângă pat și m-am încruntat. Ce era in neregula cu cămașă mea in carouri și pantalonii verzi? Era o ținuta perfecta de școala. Nu era indecenta, nu ieșea in evidență. Era perfecta. Iar perechea de vansi negrii simpli erau o alegere mult mai buna decât pantofii cu toc pe care orice fata de la liceul meu le purta. Adică pe bune, eu măcar încerc sa nu îmi rup gâtul aici. Deși sunt sigura ca minunatele mele bune prietene, Arisa și Mindy o sa comenteze in legătura cu înfățișarea mea. Ah da... mai e și Felix. Minunatul Felix care mereu comentează mai mult decât Arisa la materia "modă".
Chandler in schimb era îmbrăcat cu niște jeansi negri rupți și un tricou extrem de mulat de culoarea roz pal. Dacă nu arăta gay atunci cum? Felix cred ca ar putea sa se îndrăgostească de el... Dacă stau bine sa ma gândesc, Chandler și Felix ar face un cuplu frumos.
- Gabriela, serios acum... o sa întârziem.
Îmi dau ochii peste cap și închid ghiozdanul. Până la urma cine are nevoie de manuale? Eu clar nu.
- Bine. Sunt gata! Mulțumit? Îmi mai explici odată de ce trebuie sa merg cu tine la liceu?
Chandler zâmbește iar ochii lui albaștri strălucesc pentru o secunda. Uneori ma gândesc ca are ochi frumoși și ca nu degeaba este unul dintre cei mai doriți băieți din liceu. Cu parul lui șaten, moale, ușor ciufulit. Cu pistruii abia vizibili de pe nas. Maxilarul bine definit, pomeții ascuțiți și gropița din obrazul stâng. Înalt și cu un corp care ei bine... nu poți spune ca nu te face sa te holbezi.
- Pentru ca idioata de tine și-a lovit săptămâna trecută mașina de un stalp, iar cât timp e la reparații mama ta a rugat-o pe mama sa te duc eu ca sa nu iei autobuzul.
Și apoi spune ceva de genul acesta și îmi amintesc ca e doar Chandler. "Minunatul" Chandler care locuiește in casa de lângă mine si cu care am copilărit. E genul acela de prieten cu care ai făcut baie când erați bebeluși și cu care ai dormit atâtea nopți. Cu care ai învățat sa mergi pe bicicleta și cu care ai căzut din copac. E persoana cu care mi-am făcut prima cicatrice și cu care am tot fost in aceasi clasa încă de la grădiniță. Persoana cu care am încercat sa fumez in clasa a cincea, dar am sfârșit înecându-ne și arzând covorul din sufrageria lui. Mă mir cum de ai lui încă nu au observat după atâția ani. Dar in același timp este genul ăla de prieten din copilărie de care te-ai distanțat în timp.
Îl lovesc in umăr in timp ce îmi ridic ghiozdanul și ies pe usa ca apoi sa cobor scarile pana in camera de zi. In bucatarie sunt mama și fratii mei. Mama ii hrănește pe gemeni in timp ce ma salută pe mine și Chandler și ne urează o zi buna. Micuța Laurel mănâncă cereale, iar Jane și Joseph se cearta pe un baton cu fructe. Roge cel mai probabil nu s-a trezit, iar Travis și Elizabeth sunt deja la facultate. Actualul soț al mamei, George, e plecat din oraș momentan, dar se întoarce mâine, din fericire pentru ea și din păcate pentru mine.
Deși George e un om minunat, nu o sa pot sa îl accept niciodată ca un tata, încă ma simt incomod in prezenta lui. Așa a fost și cu Erick, fostul soț al mamei și tatăl lui Jane, Joseph, Roge și Laurel. Travis și Elizabeth nu mai au de mult o problema cu asta, dar pentru mine nu a fost niciodată ușor sa accept schimbările, deși îmi iubesc toți fratii. Chiar și pe gemenii plângăcioși care nu ma lasă uneori sa dorm, Iona și Vale.
- Jur ca ador sa vin la tine acasă. E atât de plină.
Am zâmbit strâmb in timp ce am deschis portiera mașinii. Când eu și Chandler ne-am cunoscut, adică atunci când aveam câteva luni, eram doar eu, Travis și Elizabeth. La un an ai mei au divorțat și mama s-a recăsătorit, iar curând... familia a devenit mult mai numeroasa. Uneori îmi doresc sa fiu singura la părinți ca Chandler. Ca ai mei sa fie încă împreuna și sa nu am parte de o viața așa dezordonata.
- Kassandra sigur nu o sa comenteze când o sa vadă că stau in față? Sau o să treacă direct la a ma jumuli ca o găină?
Mă aștept la o reacție imediata de la el. Un râs sau un mârâit. Un comentariu acid sau unul amuzat. Am obiceiul de a face mereu misto de el ca are o gagică mult prea geloasa. Uneori îmi răspunde glumind la rândul lui, alteori se uită urat și îmi zice sa încetez ca nu e treaba mea. Dar de data asta nu zice nimic. O tăcere se așternă in mașina și îmi întorc privirea spre el.
E atent la drum și dacă nu l-as cunoaște as presupune ca nu m-a auzit. Dar îl cunosc. Îl cunosc suficient de bine încât sa observ cat de tare strânge in momentul ăsta volanul și să realizez ca ceva îl deranjează.
- Chan?
- Mhm?
Înghit in sec când îmi dau seama ca am folosit prescurtarea numelui său pe care o foloseam când eram mici. Dintr-o data, parca uit cum să respir.
- Nu o iei pe Kassandra azi?
Observ cum clipește apăsat și pentru o secundă mă aștept sa îmi ignore iar întrebarea, dar totuși răspunde:
- Nu. Kass o sa vina singură azi la liceu.
Gura aproape ca mi se deschide de șoc. Poftim? Scorpia de Kassandra nu vine niciodată la liceu singura. Mereu o aduce Chandler, încă de când sunt împreuna, de aproape doi ani. Nu are mașina și desi sta destul de aproape de liceu nu vine niciodata pe jos pentru ca nu vrea cumva sa își tocească superbele perechi de pantofi cu un toc exagerat de înalt.
Totuși ce nu înțeleg este ce s-a întâmplat așa grav încât Chandler sa nu oprească sa își ia prințesa. S-au mai certat evident de atâtea ori, dar el mereu continua să o ducă peste tot unde voia cu mașina. Niciodată nu mi-a plăcut de ea. Mereu a fost o lipitoare care s-a ținut doar după el și nu lăsa pe nimeni să se apropie. Dar nu pot sa observ cât de afectat este el așa ca încerc să nu o mai judec. Încerc.
Mă mănâncă limba sa îl întreb ce s-a întâmplat dar stiu ca o să îmi zică sa îmi văd de viata mea și chiar nu am chef sa îl indispun și mai tare. Așa ca dau radioul mai tare și îmi mut privirea spre geam iar capul mi-l trântesc in tetiera in tip ce las versurile melodiei mele preferate de la Coldplay sa inunde mașina.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Uau uau uau... chiar nu pot sa cred ca am scris primul capitol. E scurt dar niciodată nu am fost in stare sa scriu capitole mai lungi. Vă aștept părerea sinceră alături de sfaturi și sa speram ca de cartea asta o sa ma țin. Mai sus este Gabriela iar in următorul capitol o sa îl vedeți și pe Chandler. Așa cum mi-l imaginez eu evident. E libertatea voastră să vă imaginati cum vreți personajele. Pupici și ne vedem data viitoare.
