A privit tavanul pentru mai bine de doua ore, a început sa plângă imediat cum a închis ușa de la intrare,a simțit cum inima i s-a spulberat când imaginea lui a apărut de nicăieri în amintirile sale.
Albul pur este un ecran pe care se difuzează acum imaginile păstrate doar în cadrul mintii sale, întunecată acum de gânduri ce nu ar trebui sa fie acolo.
"—Min, în weekend voi fii plecat,dacă nu rezolv problema mă întorc mai devreme de miercuri."
L-a privit ciudat, nu anunțase pe nimeni ca va fi plecat săptămâna viitoare. S-a ridicat și s-a apropiat de trupul mult slăbit al colegului sau de grup. Îl privea îngrijorat, știa ca ceva nu este la locul lui.
" —Problema? Hyung, s-a întâmplat ceva? Te pot ajuta?"
Jonghyun i-a zâmbit dulce și i-a făcut semn ca nu este nimic de care sa se îngrijireze, ba chiar îl bătuse pe umăr și a lăsat un râset colorat și scurt sa ii părăsească buzele.
L-a crezut.
L-a strâns în brate și a zâmbind când l-a văzut urcând în mașină. I-a spus ca abia așteaptă sa se întoarcă și sa înceapă sa învețe coregrafia noua și piesele pentru comeback.
Știa ca ceva nu este în regula cu el, dar l-a crezut.
Își lasă mâinile sa cada pe fata inundată în emoții și tristețe, își șterge obrajii sa facă loc noilor lacrimi în timp ce plânsul sau era mai puternic și mai zgomotos.
—Asta ai avut de rezolvat, Hyung? Asta?
Cuvintele sunt racnite aspru în timp ce arunca perna ce o ținea în brate spre tavan. Nu știa dacă simte ura sau tristețe în acel moment, nu știa dacă vrea sa tipe în agonia creata de propriile gânduri sau dacă vrea sa se ascundă, sa stea tăcut în întuneric și sa devina sclavul sau.
Mânia roade la colturile sufletului, din interiorul inimii cresc trandafiri negri cu spini ce străpund prin arterele ce acum conduc un lichid vâscos precum smoala.
Își îmbrățișeaza genunchii și încearcă sa își potolească lacrimile pline de regrete.
In jurul sau se clădesc ziduri de amărăciune și durere, pe ele se împletesc cu dexteritate tulpinile trandafirilor, iar deasupra luna veghează tăcută.
Prin fereastra mare,razele lunii pătrund și ii luminează trupul bolnăvicios. Temătoare și îndurerată, luna ii este partașă și alinare. În albastrul sau rece ii învelește tristul suflet.
Frumoasa zeița a nopții își varsă blestemele ce sunt soptite prin negrul amar și ajung sa treacă de zidurile lui.
Ochii i se deschid, iar lacrimile uscate ii sunt înlăturate de podul palmei, căzând pe spate. Lasă noaptea sa ii ascundă durerea și tristețea, lasă noaptea sa pună stăpânire pe trupul și sufletul sau.
Lasa luna sa își spună blestemele și sa își rostească vrăjile, lasă cucuveaua de la fereastra sa își cânte amarul, lasă că inima sa ii dicteze dorințele.
" —fii altfel."
Altfel cum?
" —Găsește-ti scopul în viață, el nu a reușit."
Dar scopul lui care era?
" —De ce nu afli singur?"
CITEȘTI
Printre crăpături
Fanfic" -Dacă mă vezi zâmbind, dacă vreodată vei crede ca sunt fericit, scuză-mă că te rog, dar poți privi printre crăpături? Nu știi care? Cele din sufletul meu răpus de dorința ta de a pleca. "
