-Capitolul II-

138 23 1
                                    

      Ajunsese acasă, iar Mihai se gândea la acel băiat. "Cum îl cheamă?" "Oare ar vrea să fim prieteni?" se gândea Mihai.
      -Sunt așa de prost? E doar un băiat, poate nici nu o să-l mai revăd la școală, pff, își spuse Mihai.
Era adevărat, ce atâtea întrebări pentru un băiat?
"M-am făcut de râs." asta i-a rămas lui Mihai în minte.

      Venise a treia zi. Mihai mergea către clasa lui când văzuse că, cineva "străin" era în ea. Era el, acel băiat de ieri. Se simțise rușinat, așa că nu a dat ochii cu el. Se duse către banca lui prefăcându-se că nu l-a vazut. A luat loc pe scaun uitându-se pe geam.
Fără să vrea, auzise "Vai Ionut, puteai să îmi ceri mie tema". In acel moment, inima lui Mihai bătea mai tare. Băiatul de ieri era Ionuț, tipul popular. Începea să roșească, dar încerca să nu o facă.

      -Hey, tu ar trebuii să fii tipul de ieri, nu? - zise Ionuț către Mihai, care el stătea lângă banca acestuia.
Mihai a tresărit. Nici nu auzise când a venit Ionut spre el.
      -U-Um, da..D-De ce? - se bâlbâia Mihai, care îi era și mai rușine acum.
      -Pai, voiam să facem cunoștință. Sunt Ionuț, îmi pare bine să te cunosc! îi întinse mâna lui Mihai, în semn de "pace" pentru ieri.
      -În-Încântat! Sunt Mihai.. - zise Mihai acceptând strânsul palmei.
 
      Trecuse orele. Mihai mergea către poarta școlii cu gândul la Ionuț, care din nefericirea lui, nu putea să îl uite.
      -Hey, Mihai! - strigase Ionuț către Mihai
      -Da?
      -Acum că suntem prieteni, mai bine zis amici, nu ai vrea să te conduc până acasa?
      -U-Um, cum vrei..
      -Deci, e un da! - spuse Ionuț cu un zâmbet drăgălaș, care l-a facut pe Mihai să zâmbească și el.

Efectul DragosteiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum