Efectul Dragostei

-Capitolul IV-

~Mihai POV~
     Razele soarelui m-au trezit, iar el nu era aici. Mi-am luat ochelarii și i-am pus la ochi. Atunci văd că am un bilet pe birou.

     "Hey, Mihai! Am plecat din cauza că avem școală. Scuze că nu te-am trezit, dar am plecat la 6. Ne vom întâlni la școală!
                                ~ Ionuț"

      De ce a plecat? Nu putea să mă aștepte să mă trezesc? Să plecăm amândoi la școală? Multe întrebări și inutile în același timp.

      M-am îmbrăcat și am plecat către ușă. Atunci mă oprise mama:
      -Mihai, chiar îmi place de prietenul tău. Nu-mi vine să cred că ți-ai făcut un prieten așa de ușor. Bravo dragule! îmi spune zâmbind și îmbrățișându-mă.
      -Mu-Mulțumesc, mamă! Eu mă duc la școală acum, vorbim când ajung.

~~

       Era deja dupa-amiază și m-am întâlnit cu Ionuț la cantină. Mi-a făcut semn cu mâna să vin către el. Era o masă mai retrasă:
      -HEYO, MIHAI! Ce facii?
      -Um, bine, tu?
      -Păi, te așteptam, îmi spune cu un zâmbet pe față. Deci, ce ar fi să îți dau numărul meu de telefon?
      -Mbine..
      -Uite, asta e. Mi-a arătat numărul și l-am memorat în telefon.
      Mă simțeam chiar foarte bine în prezența lui, dar ceva mă făcea să mă simt prost. Ah, faptul că aproape toți se holbau la noi. Auzeam "Uh, cum poate ca unu nou să stea lângă Ionuț?" "De ce el și nu eu?". Mă simțeam vinovat dar și special în același timp.

~ ~

       Am ajuns acasă. M-am dus în camera mea, primind un mesaj. Era de la Ionuț.
      Am vorbit cam toată seara, uitând de teme până la vreo 10.
      Nu m-am culcat din cauza temelor și din vina lui. Mă gândeam la el și nu știam ce să fac. Simțeam ceva din mine că îl vrea, voia să fie cu mine acum și mereu. Ce are sufletul meu? Nu pot să mă îndrăgostesc așa de repede și mai ales de un băiat.