Indragostita de el

Locul nostru...

   Pov. Anna..
Chiar nu stiu ce a fost in capul meu cand m-am gandit sa fac chestia asta, am simtit nevoia de adrenalina. Intre noi era o atmosfera incomodă.
Simt viteza cum se micsoreaza.
-Ce se intamplă? Il intreb eu confuza.
-Am ajuns! Spune el si opreste motorul.
-Dar sumtem in mijlocul pustietati la iesitea din oraș.
- Sht! Imi spune el atungandu-mi buzele cu degetul.
Inima mea simt ca vrea sa imi iasa din piept.
Deschid portiera si ies din masina, astept sa coboare.
-Iti voi acoperii ochii. Imi spune el privindu-ma in ochii.
Dau afirmativ din cap apoi, scoate o panglica neagra din torpedoul masinii si ma leaga la  ochii.
- Sper ca nu vezi nimic si nu trișezi.
-Nu vad absolut nimic.
Ma i-a de mana iar cu cealalta ma inconjoara de spate.
- Ai grija nu vreau sa imi rup ceva de la prima intalnire.
Aud rasul lui si simt cum ma stange mai tare cu bratul lui puternic.
-Defapt ai dreptate. Spune el si simt cum ma ridica pe brate.
Dupa cateva minute de mers ma lasa cu usurinta jos.
-Esti gata? Imi sopteste la ureche simtind un fior pe ceafa.
-Da!
Ma dezleaga la ochi dar cu fata spre el.
-Asta de acum încolo va fi locul nostru. Auzind cuvintele astea ma uit in ochii lui intunecati apoi la zambetul lui si ma intorc.
-Wow? Este atat de frumos!!
-In mojlocul pustietatii spuneai?
Eram intr-o zona inalta cu iarba si copaci de la iesirea din oraș.
Se vedea tot orasul plin de lumini in liniste.
- Vreau sa iti arat ceva. Imi spune si ma i-a de mana.
-Aceasta este  banca unde stateam cu tatal meu cand eram mic, veneam aici folosind padurea ca poligon de trageri.
-Este un loc superb.
-Si plin de amintiri din copilaria mea de la fericire cand am invatat prima oara sa folosesc pistolul la tristețea cand mi-am pierdut parintii iar acum la fericire din nou cunoscandu-te pe tine.
Inima mea tresara la fiecare cuvand spus de el, simteam ca vreau sa il sarut dar, il iau de mana si il privesc in ochii lui negri stralucind de la lumina slaba a lunii care isi facea aparitia printre frumzele copacilor din jurul bancii.
-Ar trebuii sa mergem se face târziu. Imi spune el apoi tresarind.
-Maya... Cred ca isi face griji pentru mine...
- Ma i-a tandru in brate si ma conduce la masina.
Drumul spre casa a fost tacut, din cand in cand ne mai aruncam cate o privire si un zambet nevinovat prin intunericul din masina.
-Am ajuns imi spune el uitandu-se la mine.
-Stai aici! Imi spune el iar eu il privesc curioasa.
Coboara ocoleste masina iar apoi imi deschide portiera si imi intinde mana.
-Doamnă... spune el zambind si privindu-ma.
Il iau de mana si cobor zambind.
-A fost o seara minunată.
-Sper că va exista si a doua întâlnire. Spuse si ma apuca de mijloc cu ambele brate tragandu-ma aproape de el care era sprijinit acum de portiera masinii.
Era mult prea aproape incat ii simteam respiratia sacadată.
- Sa facut frig ar trebui sa intri. Imi spune el uitandu-se in ochii mei.
-Atata timp cat tu ma ti atat de strans nu cred ca pot pleca undeva. Ii soptesc eu la ureche.
Imi raspunde cu un zambet.
Buzele lui se apropie din ce in ce mai mult de ale mele ajunse fata in fata cu ele mele se opreste cateva secunde apoi ma saruta de frunte tandru dându-mi drumul din stransoarea bratelor lui puternice.
Apoi pornesc spre intrarea casei mele sub privirea lui inca ațintită asuprea mea. Ajung in fata ușei apoi ma intorc spre el ii zambesc si intru in casa. Apoi aud motorul masinii pornind si plecamd cu viteza. Iar eu raman zambind rezemata de usa de la intrare ca mai apoi sa urc scarile. Aruncandu-ma in pat privind tavanul si zambind ca idioata.