Capitolul 12

8 1 0
                                    

    Pov Tyler

        "Nu pot sa cred ca Noah ma învins.
Acum cateva luni abia învata sa stapaneasca masina iar acum este regele pistei.
   Super ce va mai urma ca Anna sa castige cursa de maine, desii asta ar fi imposibil"

         —Te simti bine? 
Vocea lui Kate mă trezii din gandurile mele.
Scutur usor capul si apoi ii zambesc.
         — Da sunt bine. Raspund eu mintind-o.
  Mă duc langa Noah si il i-au in brate.
         — Mă bucur pentru tine frate.
  Noah mă privii putin șocat apoi mă lua in brate si mă stranse tare.
         — Iti multumesc ca nu mă omori.
Afirmatia lui mă facu sa izbucnesc in ras si sa-l bat prieteneste pe spate.
Kate si Anna stateau pe capota masinii si povesteau ceva gesticulamd si razand.
         — Kate, acum am sa-mi fur iubita daca nu te superi.
Spun eu lund-o pe Anna de mijloc tragand-o spre mine.
          — Nici sa nu indraznesti.
  Pozitia ei impunatoare ma facu sa rad apoi o i-au pe Anna si ne indreptam spre garaj.
           — Sper ca acum nu imi vei da papucii fiind ca am pierdut. Spun eu facând o fată de copil.
            — Umm, mă mai gandesc. Spuse ea zambind strengar apoi mă sarută.
Zambesc apoi devin din nou serios.
           — Ai de gand să ma faci mandru maine?
           — Cu masina pe care o am nici gand sa castig.
           — Cine a zis ca vei concura cu aia?
Anna se intoarse spre mine zambind diabolic.
            — Si... nu te gandii ca vei concura cu a mea.
  Zambetul ii pierii si se transforma intr-o fata de catelusi.
            — Vino dupa mine.
Îi spun eu tragand-o după mine spre masină.
— Mai încet, îmi vei face vanatai.
Replica ei mã facu sa rad.
Îi deschid portiera si ii fac semn sa urce.
— Unde mergem?
— Ai sa vezi.
****
Parchez masina si cobor urmat de Anna.
— De ce ne-am oprit aici?
— Fiind ca am ajuns la destinatie.
Ii spun eu zambind si luând-o in fatã si facându-i semn sa ma urmeze.
Ajungem langa un garaj lipsit de luminã si de ochii lumi.
Scot telefonul din buzunar tastand un mesaj ca mai apoi telefonul meu sã sune.
— Am ajuns.
"— Esti singur?"
— Nu, sunt cu Anna.
"— Intrã dar ai grijã."
Închid apelul si bag telefonul in buzunar, introduc codul de acces apoi usile se deschid si îi fac semn Annei sa intre.
— De ce m-ai adus aici este bezna totala ar trebuii sã vad ceva.
Vocea ei derutata mã facu sa rad asa ca aprind luminile si ca mai apoi sa inchid inapoi usile garajului.
— Doamne!
Reactia Annei mã facu sa rad si sã o i-au in brate.
— Ce zici, preferai sã stai pe intuneric.
— Nu pot sa cred, de unde sunt toate masinile acestea?
— Un prieten vechi.
— Toate sunt ale lui?
Intrebarea parea una plinã de uimire.
— Aproape toate.
Zâmbesc si mã apropii de una din masini proptindu-ma de ea.
— Ai de gand sã stai acolo toata noaptea?
Intrebarea mea o facu pe Anna sa ridice capul si sa se uite pierduta la mine.
— Alege orice masinã de aici.
— Dar ai zis ca sunt masinile prietenului tau!?
Ma duc spre ea si o sarut pe frunte apropiindu-ma de urechea ei.
— Pãi vezi tu poti avea orice masina de aici iar daca câstigi o vei pastra.
— Prietenul tau nu are de spus nimic ?
— I-am oferit o suma destul de mare pentru orice masina de aici si a fost de acord.
Anna zambii victorioasa si se duse spre o masinã rosie.
Mã apropii de ea pentru a vedea ce masina a ales.
— Pe asta o vreau.
— Hmm, un Jaguar SV bunã alegere, dar esti sigura mai sunt si alte masini mult mai bune.
Anna ridica privirea spre mine asteptand sa continui.
Mã așez langa o masina albă si imi arunc privirea asupra ei.
— ... Cum ar fi acest Porsche GT3.
— Tyler! Vocea ei mă facu sa ridic mainile in semn de " mă predau".
— Ok, ok tu urcate in masină iar eu voi da un telefon.
Afirmă dând usor din cap apoi eu il apelez pe vechiul meu prieten.
— "Ai face bine să te grabesti."
— Știu, am luat Jaguarul SV, acum plecam.
— "Înteles."
Fară sa mai apuc sa spun ceva tonul de apel terminat mă opri.
— La naiba cu tine omule!
Mă duc la Anna unde o gasesc deja la volan.
— Hai să mergem, maine va fi o zi grea.
Anna mă prinse de mana si ma trage inapoi.
— Dar tu nu urci?
— Nu-mi pot lasa masina aici, voi fi in spatele tau.
— Bine, ne vedem acasă.
Îi zambesc si dau afirmativ din cap si ii fac semn sa pornească.
Îi deschid usile garajului privind-o cum pleaca ca mai apoi să sting luminile, inchid usile garajului apoi plec in tromba după Anna.
****

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: May 05, 2019 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Indragostita de el Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum