5 ianuarie 2017
E 9 seara și eu alerg prin parc. Nu am stare și nu pot sta într-un loc.
Am prea multă energie de la cafeaua aia cu lapte de la 12:00.
Alergam și din greșeală m-am izbit de cineva. Mi-am ridicat privirea spre acea persoană vrând să îmi cer scuze dar rămân cu gura deschisă,şocată.
-Hei Pezz,șoptește.
-Bună,mă decid să îi răspund.
-Mi-a fost al naibii de dor de tine,spune după o vreme de liniște.
Huh,i-a fost dor de mine?
Unde era când eu plângeam de dorul lui? Exact,era la urâtă de Gigi...
-Uau,poate și mie mi-a fost dor de tine cândva,dar,nu am spus nimănui...
-Îmi pare rău pentru tot,spune când ne așezăm pe o bancă.
-Să nu îți pară,îi spun și după continui,pierzân-du-te pe tine,m-am regăsit pe mine ,cea dinainte,vechea eu. Spun și o lacrimă îmi curge pe obraz.
Oftează,nu mă așteptam la asta.
De ce e aici și nu la urâtă aia? De ce?
-Nu trebuia să mă despart de tine,spune.
-Nu ,nu trebuia. Acum să te speli în cap cu scheletul ăla mergător și urât. Îi răspund răutăcios.
Râde când îmi aude poreclele despre iubita lui model. Uau.
-Ești geloasă Pezz,spune zâmbind.
-Nu ,nu sunt. Am trecut peste cum am trecut că ea mi-a furat iubitul ,ar trebui să faci și tu asta.
-Încerc,dar nu pot. Îmi răspunde în final.
-Vei vedea că,cu trecerea timpului mă vei uita.
-Nu vreau asta scumpo,vreau să îmi fii alături mereu,cum ai fost mereu.
Îmi ronţai buza de nervi. De ce tocmai acum îmi spune asta?
-Uau Zayn,dacă ești aici lângă mine acum și îmi spui toate ăstea o să rezolve ceva? Nu o să rezolve nimic ! Îi ţip în față.
-Știu asta,ok? Ţipă şi el la rândul său doar că nu sunt obișnuit fără tine,nu îți pot da drumul de aici spune și arată spre inimă.
-De ce îmi faci asta? Îi răspund plângând. De ce te-ai întors ? Puteai să stai naibii cu iubita ta departe de orașul ăsta,dar nu,ai vrut tu ,marele Zayn să se întoarcă ca să mă faci iar să plâng.
-Nu asta îmi era intenția Perrie...
Ea nu e ca tine,nimeni nu e ca tine iubito. Șoptește apropiendu-se de mine. Te vreau înapoi.
-M-ai rănit plecând cu ea ,nu mai are rost vreo împăcare. Sper să te facă fericit. Și dau drumul unor noi lacrimi să curgă.
Mă ia în brațe și mă strânge mângâin-du-mă pe spate și îmi șoptește.
-Nu o să renunț la fata care m-a fermecat din prima clipă.
-Poate ar trebui să fim doar prieteni. Îi răspund.
-Dacă așa îmi vei fi alături,atunci da.
-E târziu Zayn,mă duc acasă. Spun și vreau să plec dar încă mă mai ține în brațe.
Oftează,iar.
-Adio! Îi spun și fug spre casă.
-Eu nu îți voi spune 'Adio' pentru că știu că ne vom revedea iubito,îl aud din depărtate...
Oare ăsta a fost sfârșitul nostru?
