Privind la cer si ascultand acea piesa
-pe care am desemnat-o odata ca fiind a noastra-
Mi-am amintit de el...
il stii pe el, tu, pasare albastra?
Sa ti-l prezint in scurt ,
Pe scurt , ca o reverie,
ca pe o visare dulce...
dulce si plina de gusturi perfect de amare..
El era acel "el" special,
pe care cand l-am cunoscut pamantul s-a oprit din rotatie,
vantul din adiere
eu...din respiratie..
Imi amintesc si acum prima cunostinta,
Pe-o terasa mica, o strada deschisa..
un aer de oras mare
..si eu...cu mica mea visare.
Totul era frumos..
era tandru si amabil, dragut..sociabil,
Zambea soarele in ochii lui, zambeau si stele...
Cin-ar fi zis ca poate provoca durere?!
Luni intregi si nu ne sarturam de vorbit...
primul sarut mereu in gand reamintit...
pana acum cand cerul senin s-a dus..
si-am zis bun venit vechii dureri din apus.
Ma amageste cu cuvinte din lapte si miere,
Ma face sa-i zambesc la minciuni...
ma face sa-l iubesc cu fiecare prostie...
sunt indragostita, tu, pasare-albastrie?!
Am zis ca nu..dar daca e asa,
de ce ma doare ignoranta lui?
de ce ma zgaraie comportamentul
si..de ce ma ustura respingerea din atmosfera-i?!
Sa te visez noapte de noapte,
sa te respir zi dupa zi..
sa te vad in vise , sa-ti aud soapte..
sa te mangai si sa te alint..
Tu stai acolo, nepasator..NU-TI PASA!
Nu-ti pasa sa ma vezi asa , nu?
Lasa-ma sa mor iubite draga,
traieste-ti viata, lasa-ma sa plang.
