Sfidând legea

Acum contează doar ea, munca

CAPITOLUL 4:ACUM CONTEAZĂ DOAR EA, MUNCA

Ajuns în biroul lui, Kyrios trânti ușa nervos.

De ce îl interesa pe el așa mult viața lui personală? Până acum câteva ore nici nu îl băgase în seamă. Sigur știe mai multe decât pretinde că știe. Aceste gânduri îi traversau mintea în timp ce se plimba în cerc neobosit prin încăperea pustie.

Ceva nu era bine. Nu îi ieșeau calculele. Trebuia să-și dea seama mai repede că ceva nu are să fie în regulă. Era prea dubios și totuși Kyrios credea că aveau să se împrietenească, că el va avea un nou ajutor în drumul spre succes.

Ei bine, nu era așa ,nu avea să-și facă un nou prieten. Defapt, nici nu avea nevoie de unul. Avea să calce în picioare pe toată lumea până va ajunge în vârf.

Aceste gânduri au fost ultimele lui gânduri înainte să adoarmă buștean pe canapeaua comodă din biroul lui.

★★★

Avery bătu ușor în ușă după care intră. Șeful ei era încă pe canapea dormind de câteva ore, careva-sa-zică  lipsa somnului își spuse cuvântul.

Lăsă ceașca de cafea pe măsuță și ieși afară.

-Alo? vocea din telefon era supărată nu glumă.

-Bună ziua, sunt secretara domnului Kyrios Wayne, am sunat să vă anunț că din păcate nu se simte foarte bine, așa că va fi nevoie să anulăm întâlnirea și să programăm o alta.

-Puteați anunța mai repede, nu am tot timpul din lume cu atât mai puțin pentru o afacere care trebuia să fie de mult încheiată. spuse acesta, iar Avery își putea imagina cum îi ieșeau aburi pe urechi, chicoti la gândul acesta.

-Îmi pare rau, suntem conștienți că nu dispunem de tot timpul dumneavoastră și aveți cuvântul meu că vom face tot ce ne stă în putință să rezolvăm problema cât mai repede.

-Așa ar și trebui, procesul va avea loc în mai puțin de două luni, iar eu nu am avut decât o singură întâlnire cu Wayne, trebuie să punem la punct detaliile, nu vreau să risc închisoare.

-Cu siguranță nu trebuie să vă gândiți la așa ceva, domnul Kyrios a terminat dosarul dumneavoastră și nu aveți pentru ce să vă faceți griji, are totul sub control.

-Foarte bine atunci, când va avea loc această următoare întâlnire? vocea s-a mai domolit, dar presta totuși un gram de îngrijorare.

-Ce spuneți de mâine, după prânz?

-Ar fi perfect. spuse acesta mulțumit.

-Bine atunci, mâine după prânz să fie, mă voi asigura că nu vor mai interveni alte divergențe.

-Așa să faci. spuse clientul închizând telefonul fără să-și ia la revedere.

Bogătanii ăștia ,se gândi Avery, mereu se cred mai buni decât ceilalți și dau de probleme întorcându-se înapoi la cei mai mici decât ei, adică avocații cu coada între picioare cerând ajutor fiecare adresând aceeași replică la începutul conversției ,, Spuneți oricât, nu contează suma". Sperând că asta le va salva pielea.

Ea pur și simplu detesta acești oameni care credeau că li se cuvine totul. Din păcate, oamenii ca ei aveau prioritate mereu.

-Bună dimineața, Avery! o voce somnoroasă o trezi la realitate.

-Bună dimineața domnule Wayne! spuse aceasta gingașa și gata de o zi grea ca întotdeauna.

-Lucrezi pentru mine de doi ani și jumătate și îți spun în fiecare zi să mă strigi pe numele mic, iar tu încă nu o faci. spuse acesta zâmbind, voia respect și nu îi permitea nimănui să-i spună pe numele mic în afara familiei, dar Avery era mai presus decât oricine care merita respect, ea îl câștigase.

-Da, corect, domnule Kyrios, sigur.

-Doar Kyrios ,Avery, să nu ne complicăm.

Aceasta dădu din cap afirmativ în semn că înțelesese.

-Ce program avem pe ziua de azi? întrebă el cu speranța să se poată cufunda cu totul în muncă și să uite de tot ce se întâmplase.

-Unul extrem de încărcat. Am fost nevoită să anulez deja o întâlnire pentru că încă dormeați. În orice caz, mai aveți o întâlnire peste o jumătate de oră, una două ore mai târziu, după pauza de prânz, la ora 3:30 p.m. o ședință a personalului, iar la ora 6:00 p.m. domnul Michael v-a dat întâlnire la cafeneaua din colțul străzii.

-Spune-i respectos că refuz oferta deoarece am foarte mult de muncă. spuse Kyrios încordat.

-Sigur, a, da, s-a aprobat cerecerea pentru concediu.

-Anuleaz-o. spuse acesta simplu.

-Imediat, acum ce ar fi să mergeți , să vă beți cafeaua din biroul dumneavoastră și să pregătiți dosarul lui Giles Hunt?

-Așa voi face, mulțumesc de sfat! spuse acesta după care se făcuse nevăzut în birou.

★★★

Ziua nu a trecut deloc repede. A fost un chin total. O greșeală imensă să încerce să se îngroape în muncă, dar nu avea altă soluție.

Avery a intrat val-vârtej în încăpere și a aruncat un plic pe masă. Kyrios nu o mai văzuse niciodată atât de nervoasă așa că trebuia să fie grav.

-Haide, deschide-l! spuse aceasta nerăbdătoare și foarte serioasă, practic îl mustra din priviri.

Kyrios a luat plicul de pe masă, iar pe fruntea lui a apărut o cută când a văzut că aceasta era de la judecătoria locală. A rupt imediat plicul și a citit conținutul. Scria că procesul va avea loc marți, peste două săptămâni, la ora 2:00 p.m. în scrisoare îl informau și că va trebui să-și găsească un avocat, în cazul în care nu își permite statul îi va acorda unul. După ce citi scrisoarea, o rupse în zeci de bucățele și o aruncă la coșul de gunoi.

Avery a ieșit de mult din biroul șefului ei, chiar dacă era curioasă și puțin îngrijorată își dăduse seama imediat că ea nu avea ce căuta acolo.

Kyrios uitase cu totul de proces, adică practic planul lui a reușit, să se îngroape în muncă și să uite totul. A reușit, dar acum lucrurile au devenit serioase.

Pentru un moment, un scurt moment de prostie se gândi să fugă din țară, să-și piardă urma, dar se răzgândi imediat deoarece nimeni, dar absolut nimeni nu avea voie să iasă din țară înaintea procesului sau în timpul lui. Iar dacă era prins, avea să fie dus la închisoare.

Ceea ce trebuia să facă era să rămână, să înfrunte problema ,să-și recunoască nevinovăția și să spună numai adevărul, el nu avea nici o vină, era complet absolvit de orice mustrare a conștiinței. Doar adevărul era singurul care îl putea scoate din această încurcătură.

-Avery, vocea groasă și acum foarte frustrată o întrerupse din convorbirea la telefon.

-Da, vă sun eu mai târziu, domnule Carter. spuse ea după care puse receptorul în furcă. Ce e așa important încât să mă întrerupi dintr-o convorbire cu unul dintre cei mai fideli clienți ai tăi, care să nu uităm este și cel mai generos. de data aceasta i se adresa lui, respectul era încă acolo, dar acum îi vorbea ca unui prieten bun și câteodată foarte stresant.

-Nu-mi pasă de banii lui Carter, acum caută cel mai bun avocat din oraș și încearcă să iei legătura cu el. Spune-i că plătesc oricât și aranjează-mi o întâlnire cu el cât mai repede cu putință!

-Sigur, așa voi face!

-Bine. spuse rece Kyrios și trânti ușa.

Și se îngropă în muncă din nou.