Ai incredere în mine ! #Finalizată

Capitolul 20

Eve

Părul imi e atât de strâns încât aproape că nu pot să îmi mișc sprâncenele. Rochia de pe mine e catifelată dar nu sunt atât de atentă la aceste detalii deoarece inima bate de să îmi iasă din piept, și nici măcar nu e vorba de sutele de ochi care se uită acum la mine in timp ce aștept să înceapă muzica ca să pot incepe numărul.
E din cauza a ceea ce urmează după . După specatcol , eu și Ash trebuie să ne punem planul în aplicare . Astăzi este ultima zi .
Chiar dacă mă pregătisem toată viața pentru spectacolul acesta , acum aș fi renunțat la el dacă ar fi fost nevoie dar Ash a spus că s-ar face prea mare zarvă dacă aș dispărea de la spectacol și că asta nu ne-ar ajuta .
Așa că acum am de dat o reprezentație de 5 minute și când o să cobor de pe scena aceasta , totul o să înceapă.
Muzica incepe și cu fiecare mișcare pe care o fac , fiecare răsucire , fiecare întindere de brațe, fiecare pas mă face să mă întreb dacă e ultima dată în viața mea când mai dansez .
Poate ultima dată în care mai văd lumea .

Ash

Am avut un bilet pentru spectacolul ei . L-am avut de când am ,, găsit " acel portofel în stația de metrou însă nu am făcut legatura cu ea decât acum .
Intru in sala de spectacole și îmi caut locul . E unul rezervat la balcon. Destul de retras și când mă așez nu mă pot întreba decât dacă mi-au dat acest loc gândindu-se că poate o să o fac acum . Să o omor în timpul spectacolului. Cât de dramatic și de îngrozitor ar fi ca protagonistul să fie împușcat chiar când este în centrul atenției .
Mă infior la gândul acesta dar când copertina se deschide și ea incepe să danseze , uit de toate grijile pe care le am .
Se mișcă atât de grațios , spectacolul ei este atât de complex încât captează toată atenția.
Interpretează un rol , este o pasăre mică prinsă în colivie, dorindu-și libertatea .
Ii văd tristețea de pe chip când încearcă să se elibereze și nu reușește apoi bucuria când o face .
Nu am fost în viața mea atât de captat de un dans și acum știu că trăiesc tot ce ea vrea să transmită .
Inima mi se strânge când mă gândesc unde va trebuii noi să mergem în mai puțin de o oră.
Nu imi pot imagina cum ar fi posibil ca această lume să mai fie întreagă dacă ea nu ar mai exista in ea. Dacă ea nu ar mai putea niciodată să danseze în ea . Dacă ea nu ar mai putea niciodată să respire oxigenul din jurul ei și să lase soarele să îi mângâie pielea catifelată.
Ceea ce o să urmeze , o să fie periculos și nu pot garanta pentru nimic , nimeni nu poate și atunci mă gândesc, dacă s-ar intampla ceva cu ea in seara asta cum aș putea eu să mai trăiesc ?