Ai incredere în mine ! #Finalizată

Capitolul 21

Eve

    Cobor de pe scenă și mă schimb intr-o pereche de pantaloni negrii și lejeri plus un tricou simplu vișiniu închis. Imi iau o geacă subțire și ies din vestiar .
    Mama , tata , Theo , unchiul și mătușa Jacob și Teresha, până și bunica și bunicul Shaw au venit să mă vadă. Toți imi zâmbesc și mama are lacrimi în ochi când mă îmbrățișează.
-Scumpo , ai fost grozavă!
-Cu siguranță cel mai bun număr!
-A fost absolut uluitor !
  Le zâmbesc tuturor .
-Noi , ne gândeam să ieșim să sărbătorim .
   Spune tata . Da ! Mi-aș dori atât de mult dar nu pot . Mă uit la ei și în momentul acela imi e greu să par detașată când spun:
-Nu pot să vin . Noi , dansatoarele, dăm o petrece după spectacol .
    Probabil că o să dea una , dar eu nu o să fiu acolo .
-Ah, desigur. Ne vedem acasă atunci ! Distracție plăcută.
   Părinții mei vor să plece dar eu nu mă pot abține să nu ii mai îmbrățișez o dată. Tata mă strânge și el și mă pupă pe frunte apoi imi infășor brațele în jurul mamei . Ii inspir parfumul cu aromă de trandafiri și pentru o clipă , mă simt în siguranță în brațele ei.
   O țin o clipă în plus și când trebuie să mă despart de ea , abea reușesc să nu dau drumul lacrimilor care imi înțeapă amenințător ochii și să le zâmbesc inainte să plec de lângă ei .
   Să le zâmbesc și să îi văd, mă uit o clipă în plus la ei și spun un Vă iubesc ! Pe muțește pentru că poate e ultima dată când îi mai văd.

    Trebuie să mă întâlnesc cu Ash la ieșirea din clădire așa că alerg printre mulțimea de oameni care iasă din sală.
   Oameni cu zâmbetul pe buze . Oameni care își felicită ficele , nepoatele , prietenele , surorile . Oameni care nu au griji precum ale mele .
   Mă lovesc de cineva :
-Pardon !
   Vreau să trec mai departe dar cineva mă prinde de braț. Imi dă drumul imediat ce îmi ridic privirea și se uită la mine :
-Lexie ?
  Spune bărbatul din fața mea . Are cred că în jur de 50 de ani . Mă încrunt ușor și scutur din cap .
-Nu.
   Nu am timp să îi dau explicatii și să îi spun că Lexie e mama mea și că semănăm atât de mult . Merg mai departe până când reușesc să ies din clădire . Ajung pe o străduță pustie și îl văd pe Ash .
   Imi face semn să urc in mașină . Imi pun centura și el pornește mașina.
-Ai luat tot ce ți-am spus ?
  Il intreb eu . El dă din cap și arată spre bancheta din spate a mașinii unde stă arcul meu.
   Acum încep să simt și mai mult agitația. Prin corp imi trec valuri de adrenalină și nu mă pot oprii din fâțâială.
   Afară e deja intuneric . Mai sunt doar 2 ore până când cele 7 zile vor fi încheiate și dacă nu reușim să o salvăm pe Lily , până atunci, o să fie rău.
   După indicațiile Callei parcăm mașina în fața unei clădiri uriașe . Ok , nu e genul de loc unde aș fi crezut că stă o persoană care vrea să omoare pe cineva dar bănuiesc că trebuie să ai bani pentru așa ceva . Iar persoana cu care ne confruntăm, are bani .
   Ash pune mașina undeva unde să nu fie văzută.  Oprește motorul și preț de o clipă amândoi stăm și ne uitam inainte:
-Crezi că o să reușim ?
El nu se uită la mine când imi răspune și sunt sigură că se gândește la sora lui :
- Trebuie!
   Apoi nu mai spune nimic, deschide ușa de la mașină și se dă jos . Inspir aer adânc și cobor și eu .
   În această noapte fie o să scap de persoana care mă vânează fie ea sau el o să primească ceea ce își dorește. Adică moartea mea .