In aceasta carte este vorba despre povestea unei fete din secolul 19 Adelheid, care a crescut la orfelinat, pana la varsta de 6 ani avand mereu langa ea pe prietenul ei cel mai bun, Lysander. Acesta este adoptat, iar Adelheid ramane singura. Inainte...
Eu sunt Adelheid iar asta e povestea mea... Totul a inceput cu mult timp in urma, pe când eram încă doar o copilă... am trăit la orfelinat de când mă ştiu. Până la vârsta de 6 ani totul a fost minunat. Lysander, cel mai bun prieten al meu mi-a fost mereu alături. Nu mi-aş fi putut imagina viaţa fără el. Lys era cu 2 ani mai mare ca mine, dar asta nu conta. Îmi lua mereu apărarea, şi ţineam foarte mult unul la altul. Într-o zi când ne jucam în curtea orfelinatului cu niste păpuşi de lemn, Madamme Marienne l-a chemat pe Lysander. Îl urmăream pe Lys peste tot şi nu deranja pe nimeni, dar de data aceasta era ceva privat, şi cu toate că am insistat, Madamme mi-a închis uşa în nas. Aşa că mi-am lipit capul de uşă şi am început să ascult... - "Lysander, am o veste minunată! Familia Greystone doreşte să te adopte. Peste 2 zile vor veni după tine" "Ce minunat! Adelheid o să fie încântată să auda veştiile!" "Oh, nu nu nu dragule, Adelheid nu va veni cu tine, îmi pare rău." "Ce? Dar... nu pot să o părăsesc pe Ade! Nu, te rog, nu mă obilgaţi să mă duc cu ei!" "Îmi pare rău Lys, dar nu pot face nimic..." - Nu m-am mai putut abţine... doborâtă de veste, am căzut la pământ. Cu faţa în palme, am inceput sa plang... fiecare lacrima fierbinte ce curgea pe obrazul meu era tot mai dureroasa... simteam ca pierd ceva din inima mea, o parte din mine... Apoi Lys a deschis uşa. Când m-a vazut, m-a imbratisat strans si el cu lacrimi in ochi, soptindu-mi... "te voi iubi mereu Ade, vei fii mereu cea mai buna prietena a mea"...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
* * * Cele doua zile trecusera... Lys pleca. L-am privit cum impacheta, dar nu i-am vorbit... gandul ca o sa il pierd... era greu sa imi imaginez viata fara el, de abia constientizam ce tocmai se intampla... dar orele au trecut. La ora 17.00 familia Greystone a aparut. Eu priveam de pe fereastra, ascunsa dupa perdele... Inainte sa plece Lys s-a uitat in jur, cautand ceva, sau pe cineva... nevazand pe nimeni, s-a intristat, si cand a dat sa se urce in caruta, am iesit tipand pe usa orfelinatului; "Lysander! Nu ma lasa! Te rog!" "Adelheid, nu e frumos sa te comporti asa!" - mi-a zis Madamme Marianne (femeia aia rea mă scotea din minti, niciodata nu m-a avut la inima) Atunci Lys si-a scapat traista pe jos si a fugit spre mine, imbratisandu-ma strans; "Adelheid, iti promit, orice ar fi, intr-o zi vom fi din nou impreuna. Promit" "Promit"' - apoi mă sărută pe frunte si plecă...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Sper că v-a placut, vine in curand si partea capitolul 2. Xoxo❤
