In aceasta carte este vorba despre povestea unei fete din secolul 19 Adelheid, care a crescut la orfelinat, pana la varsta de 6 ani avand mereu langa ea pe prietenul ei cel mai bun, Lysander. Acesta este adoptat, iar Adelheid ramane singura. Inainte...
(12 ani mai tarziu) Azi se întâmplă. Sunt în camera mea impachetand... ieri a fost ziua mea, am implinit 18 ani. Madamme Marianne mi-a dat o rochie mai veche de a iei ca sa fiu cat de cat prezentabila...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
- Ai fi crezut ca pana acum o fetita asa draguta ca mine ar fi fost adoptata, insa foametea a pus stapanire in toata tara pentru mult timp, iar acum 3 ani in anul 1892 am fost salvati. O ploaie puternica a udat cerealele, si totul era perfect. Copii mai mici au disparut repede din orfelinat, dar nimeni nu isi dorea o fata de 15 ani. - Ziua mea de naştere a fost ca de obicei. Gladis, bucatareasa a facut prajituri si ne-am jucat carti. De obicei imi placea foarte mult ziua mea, puteam sa stau 4 ore afara cu ceilalti copii, nu 2 ca de obicei si primeam o noua papusa din lemn. Insa de data asta nu am avut chef de nimic... ma rodea gandul ca - desi orfelinatul nu e un loc prea dragut, aveam totusi un culcus si 2 mese pe zi. - va trebui sa plec. Ma atasasem de partea mea de camera si de copii, iar acum urma sa ma duc la conacul familiei McKenzie, sa lucrez ca servitoare. Tot ce am vrut toata viata mea a fost sa parasesc acest loc, si acum... mi-am dat seama ca o sa imi lipseasca orfelinatul. Dar cine stie... Un loc nou inseamna un inceput nou, si un inceput nou e ceva bun... sper.
* * * Sunt pe strada Backstreet. In traista am 2 rochii si un piapten. Mai merg putin, si din zare il vad; Conacul McKenzie. E o cladire uriasa in stil victorian. Ma apropii tot mai mult. Ajunsa in fata portii ma uit la cladirea impunatoare, si la miciile detalii. Pe peretii conacului se puteau observa tufisuri de trandafiri cataratoare, mai multe mese in curte, cativa copaci si un gazon imaculat.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Inainte sa intru am mai cercetat putin locul. In spate era o gradina minunata cu tot felul de flori parfumate. Iar mai incolo grajdul cu cai foarte bine ingrijiti - iubesc caii din toata inima, dar nu am urcat niciodata pe unul -... Intru in casa; pe dinauntru conacul este absolut uimitor! Arhitectura casei in stil victorian era absolut perfecta, simetrica: holul cel mare era un mare patrat, iar in fiecare colt se putea zari o statuie. Cele patru statui erau 3 barbati si o femeie; cu totii eleganti si cu o postura imepacbila. Expresia lor arata mandrie, seriozitate. In mijlcoul camerei se afla o masa mare si intr-un colt al camerei cateva fotolii si o masuta de cafea. Pentru o clipa, nici nu mai constientizam unde sunt si de ce ma aflu aici, pana cand o femeie de varsta a 2-a intra in camera. Femeia are o fata care cumva, imi era cunoscuta... Are parul castaniu si ochi verzi intens, blanzi. Area o rochie foarte frumoasa, verde. In mana tine un evantai si isi face lin vant. Cand ma vede un mare zambet ii apare pe fata;
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
"Buna, tu trebuie sa fi Adelheid. Eu sunt Miranda McKenzie, propietara conacului." "Incantata Madamme!" - se intoarce si se duce langa scariile din lemn de artar care duc la etaj; "Catrina! Catrina, te rog vino jos!" - o fata cu parul negru ca abanosul, starns in coc si ochii negrii coboara scariile.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
"Da, Madamme Miranda m-ati chemat?" "Da, Catrina. Ea este Adelheid, noua ta colega. As vrea sa ma asigur ca o vei indruma corect." "Desigur Madamme. Adelheid, vino dupa mine - o urmez pe Catrina la etaj. - asta este camera ta! - (este minunat, este cam cat camera de la orfelinat, dar acum este doar a mea. Asternuturile albe miros a levantica, iar patura si pernele brodate rustic fac camera perfecta. Am si un sifonier si o comoda din lemn! E perfect!) - sper ca iti place!" "Este... fantastic!" "Ma bucur ca iti place. Eu sunt Catrina Dobreva." "Incantata de cunostinta!" "Uite sarciniile tale principale: trebuie sa facem ordine in fiecare camera a conacului, asta nu e prea greu, sunt trei camere si trebuie doar sa maturam putin, facem paturile si aerisim." "Cine mai e in castel?" "Doamna si Lordul McKenzie si fiica lor, Lily... ai grija cu Lily, nu e cea mai simpatica persoana... In rest trebuie sa curatam caii si boxele caiilor. Si desigur sa intretinem curatenia prin casa." "In regula, pare usor" "Stii sa calaresti?" "Nu, dar imi plac mult caii!" "Pai, te voi invata eu! Ador caii! Dar acum dormi, ne vedem maine. Noapte buna Adelheid!" "Somn usor."
