Sub albastrul cerului senin,
O fetiţă luna privea
Într-o rochie albă de in,
Prinţesa lumii părea.
În păru-i negru, misterios
O floare chipu-i însenina,
Iar văntul cald şi mătăsos,
Corpu-i dulce învăluia.
Dorinţa puerilă a nesfârşitului
Cu ochii albaştrii cerul urmărea,
Cum deasupra trupului
Ploaia de stele începea.
_______________________________________________________________________________
Pentru mai multe pe http://lindemona.blogspot.com/
