Momentul decăderii!

45 3 0
                                    

  Și acum sunt pur și simplu șocat că tu nu te mai afli printre noi. Totul a fost deodată și nimeni nu s-ar fii gândit că tocmai tu vei pleca prima dintre noi. Erai o luptătoare, chiar și atunci când totul mergea prost tu mai avea acea fărâma de speranță că va fii bine. Erai atât de optimistă in tot ce cuprindea viața, aveai niște vise, țeluri pe care ți le doreai sa le îndeplinești. Dar, știi? Ai reușit, chiar dacă nu te mai afli printre noi, ai reușit să îți îndeplinești visele.
    Stau în fața mormântului tău și îmi vine in minte momentul decăderii tale. Ai căzut de pe tron dar mereu vei purta coroana.
    " Eram cu toți la petrecerea de revelion, ne simteam bine, glumeam, amintindu-ne cum ne-am cunoscut și cum am reușit sa fim atât de uniți. Era ultima noastră seara la acea cabană, a doua zi venind clipa in care ne vom întoarce acasă la rutina noastră zilnică. In primele zile erai plină de viața și gata sa încerci orice, dar ultima zi totul s-a schimbat la 180 de grade. Te văzusem in treacăt, preferând să stai in camera ta . Erai palida, slăbită și puteam să văd durerea din ochii tăi. Te-am prins in bucătărie când turnai intr-un pahar un conținut alb. Ma panicasen, crezând ca, consumi substanțe ilegale ce te puteau ucide.
    - Ai înnebunit ?!
  Te-am speriat destul de tare, pentru ca ai scăpat pliculețul pe jos, iar mâna ți-ai dus-o la inima încercând sa te calmezi
   - Dumnezeule, de ce țipi Mario? Și am crezut ca am lămurit treaba cu nebunia. Nu pot inebunit dacă sunt deja nebuna.
   Mai privit amuzata și te-ai aplecat pentru a culege pliculețul de jos. L-ai pus in buzunarul de la pantaloni, ți-ai luat paharul și ai trecut neafectată pe lângă mine , mergând in camera ta. "
    A fost ultima dată când te văzusem, chiar dacă boala te afectase, zâmbetul tău rămăsese același. A doua zi ai plecat mult mai repede ca noi toți lasându-i un mesaj lui Derek prin care ai spus ca este o urgență acasă și a trebuit sa pleci dar ne vom vedea spre seară când am fii ajuns și noi acasă. Dar nu te-am mai văzut, nu ne-ai răspuns la apeluri și ne-ai dat doar un amărât de mesaj cu niște scuze. Abea acum aflasem dragă prietenă ca pliculețul acela fusese "drogul" ce te mai ținea în viață.
    Îți privesc poza de pe mormânt și îmi dau seama ca zâmbetul tău va dăinui veșnic printre noi chiar dacă tu numai ești. Atât de plina de viața și mereu fericita. Ai fost un exemplu chiar și în momentul decăderii tale!

Gizeh - Începutul sfârșitului!Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum