Atunci persoana cu ochelari a ieşit de acolo şi am putut observa cum arăta de fapt. Era un băiat cu părul şaten,avându-l totuşi acoperit cu o glugă. Nu puteam să îi văd culoarea ochilor din cauza ochelarilor şi mai jos cu atât mai puțin pentru că avea o mască(să spunem aşa) pe mufă...ăăă...moacă.....adică am vrut să spun față. Dar se uita la mine insistent şi a rostit într-un final cu chiu şi vai câteva cuvinte:
???:Fată tu realizezi că gândeşti cu voce tare şi am auzit ce ai spus despre mine?
Opa....ăsta s-o fi scrântit pe creier când m-a văzut. Niciodată nu am gândit cu voce tare. Dar chiar niciodată. Şi-a dat ochelari jos şi am putut să văd că ciudatul are ochii căprui. La fel ca mine.
???:1. Nu m-am scrântit pe creier. 2. Se pare că tocmai ce o faci. 3. Da aşa e culoarea ochilor dar nu sunt ciudat...cel puțin nu mi-am dat arama pe față cum ai făcut-o tu. Probabil nu şti cine suntem. Eu îs Ticci Toby. De acum fiind invitată să locuieşti cu noi......va trebui să îmi spui doar Toby. Nu îmi place prea mult porecla "Ticci" dar mna. Iaarr tipul de acolo din boscheți*tuse*boschetarul*tuse* heh..e Jason.
"Jason": Mai exact Jason the Toymaker. Dar îmi vei spune Jason. Oricum m-ai întrebat de ce ți-am omorât mama. Păi....
Stai,stai,stai...deci tipul ăsta crede că aşa merg lucrurile? Nu se mai uitau fix la mine. Aveau o privire relaxată. Bun deci nu mai vorbesc tot ce gândesc. Am făcut cel mai creepy şi sadic zâmbet. Nu mai auzeam nicio explicație din partea lui. Mi-am dat seama că eram cu lacrimi pe față şi mă străduiam să rămân tare. Toby era destul de presat de atmosferă. În timp ce Jason (o persoană pe care nu o mai vreau în fața ochilor mult timp) trăncănea,eu deveneam din ce în ce mai instabilă în timp ce Toby....ei bine el şi-a dat acum arama pe față:
Toby:BĂ EŞTI PROST?! OPREŞTE-TE! TACI! UITE CE ÎI FACI!
Jason: Ce? I-am explicat doar de ce.......o nu.....ce i-am făcut?!
Toby: AI FĂCUT-O SĂ PLÂNGĂ TEMBELULE! TACI! PLEACĂ! LASĂ-MĂ PE MINE SĂ ÎI VORBESC!
Jason: Dar...
Toby:NICIUN DAR! Acum pleacă!
Jason: Nu te ataşa mai mult decât trebuie Rogers! E a mea! O s-o fac să fie a mea!*şoaptă*
Toby: Mai vedem noi. Nu uita că acum toți 3 suntem colegi de cameră. Acum papa!*şoaptă*
__
Era bine. Rămasem eu cu Toby. Jason plecase. Eram în brațele lui,el încercând să mă oprească din plâns, din când în când scoțând câte un "Idiotul" sau "Tâmpitul ăla de gură spartă". M-a făcut să râd. Râdeam cam tare aşa că Toby m-a strâns mai bine în brațe,gest care m-a făcut să tresar, şi mi-a şoptit:
Toby:Nu mai fă asta. Nu îl mai las o lungă perioadă să se apropie de tine.*oftă* Şi ce să vezi? Mai avem un mic bipolar aici. Hai până la tine acasă să luăm din cele necesare şi să mergem după la conac.
Nu am putut rosti decât un simplu "Ok" după care am pornit spre casa mea. Nu ştiam la ce se referă,dar am prins ideea faptului că se va schimba destul de radical viața mea. Am trecut peste. Aveam totuşi senzația că ceva sau cineva ne urmăreşte. Simțeam că în special pe mine. Am spus într-un final:
Eu:Toby......am o ciudată impresie că cineva ne urmăreşte.......
Toby:Şhh....şi eu am aceaşi impresie. Dar nu am vrut să te sperii cu asta. Acum hai să facem linişte până când ajungem la conac.
Eu: ok
Era o linişte mormântală. Am ajuns într-un final. Ce chestie. Am luat tot ce e necesar mie în mod special tehnologie şi haine. Obsedata de mine. Numai telefon,laptop,jocuri pe consolă,etc. Ei, cine nu e? Heh. Era prea linişte aşa că cineva trebuia s-o spargă,nu?
Eu:Deci....fără deci,tot nu am priceput. Ce se întâmplă aici până la urmă? Mă mut? Ori ce?
*niciun răspuns*
Se uita în gol, probabil măsurându-şi vorbele. Cum mi-am dat seama? Mai gesticula ca şi cum făcea un monolog de probă. După vreo 5 min.(timp în care a realizat că se pierduse în spațiu şi timp) a răspuns.....cu o întrebare-_-
Toby:Hă? Ai spus ceva? N-nu eram atent.😅
Eu: Am întrebat ce se petrece. Mă mut ori ce?
Toby:Aaa...asta. Păi într-un fel sau altul da.
Eu:Ăă...adică?
Toby:Adică te muți într-un conac gigant cu maimuțe în loc de oameni.....sau mă rog...specimene.
Eu:Ăm.. ok. Eu sunt gata.
Toby: Serios? Nu am observat. Hehe....
Eu:În fine.-_-
Toby pov*
Mda nu o da în bară,Toby. Chiar o placi. Nu o lăsa totuşi să îşi dea seama că te gândeşti la faptul că o să doarmă cu tine şi cu ăla în cameră. Cel puțin nu vrea să audă de el. În fine.
Eu:Mda... păi. Hai să mergem.
Foarte tăcută. Nu scoate niciun cuvânt. Mă întreb care o să îi fie reacția când o să vadă ce fel de conac o să fie acela. Pff. O duc direct în cameră. Mi se pare un pic cam obosită. Un pic cam prea obosită. Hmm...ia să îl fac pe Jason gelos. O s-o iau în stil mireasă şi îi fac mâine prezentările.
______________________________________
Şiii BOOM! 957 DE CUVINTE. Pot să spun că nu am mai făcut până acum atatea cuvinte la vreu capitol. Ne mai vedem şi în urmatorul capitol unicorni pufoşi.
