Vânătoarea de suflete ft.Ticci Toby (Seria Love&Red Venom)

Începerea bătălii

El o privirea uluit, pielea ei se vedea groaznic de bine în întuneric, se întreba dacă Aylin i-a fost alături în tot acest timp sau dacă ar trebui să se ridice cu câtă grijă salajduieste în venele sale pentru a o lăsa să doarmă.

Își strecura corpul pe lângă trupul său, îi lăsă mâinile să cadă cu ușurință pe sol sau pe propriul ei trup. "Cum va reacționa când se va trezi și eu nu o să mai fiu lângă ea?" Aceasta era întrebarea care îl tulbura pe Toby în acele clipe scurte când o privi ca apoi să își continue drumul. Nu ar fii avut de ales, nu întodeauna ni se oferă posibiltatea de a alege, câteodată binele celorlați este mai presus ca binele tău, ca viața ta.

Toby pășea prin tunel fără să își controleze propriul corp, căci mintea îi spunea să continue să riște tot ,viața lui a fost doar un miraj în toată această mare halucinație ce reprezintă viața sau poate că a fost doar o pagină dintr-un volum cu un conținut cutremurător. Inima nu ar fii avut niciun motiv întemeiat pentru a îl opri, știa că dacă l-ar fii făcut pe Toby să o urmeze povestea ei nu ar mai fii scrisă mult timp în romanul numit viață.

Îi părea rău pentru tot ce se petrecea în viața ei de când el și-a făcut debutul? Nu avea niciun strop de vină în oase, spre uimirea proprii mentalități,  Toby chiar o iubea pe muritoare, i s-a părut fascinantă și copilăroasă dar nu ar fii intuit niciodată că din inocență s-ar naște demonii. Ar fii putut petrece mai mult timp cu ea și să vadă acel copil din interior să lase de o parte masca de vânător și să abandoneze vânătoarea de suflete dar timpul este prețios, își poate oferi inima pe o tavă de argint dar nu poate oferi timpul atât de neprețuit și trecător.

În fața ochilor săi căprui cu urme de roșu fiind de fapt vasele de sânge de la nivelul ochilor ce dădea impresia că ar avea umbre roși se năștea o lumină. El se gândi că niciodată nu a urât să vadă lumina, aceea era ieșirea criminalul se afla sub cerul albastru decolorat, și după spusele lui Aylin tunelul la adus în fața unui sat liniștit.

Privea către tunelul sumbru din care a ieșit și simțea cum stomacul i se sfâșia.

-Imi pare rău! Așa este mai bine! spuse Toby privind tunelul și o parte din el dorea ca Aylin să iasă din acel tunel să îl strângă la piept și să îl oprească că ar fii o nebunie să își de-a viața, căci mai întâi de toate este un muritor asta a fost și asta va rămâne căci viața veșnică nu reprezintă absolut nimic.

-Ce frumos, mi-au dat lacrimile!

O siluetă înaltă își făcu apariția în fața lui Toby făcându-l să pară atât de mic și neajutorat în comparație cu statura înaltă și tentaculele ce cutreierau aerul ale lui Slenderman.

-Cum mai găsit? spuse Toby scoțând toporul și privindu-l cu furie , gândindu-se dacă ar fii avut o șansă la câștig în fața stăpânului său.

-Doar am urmat mirosul trădări, atât. spuse Slenderman sunând de parcă ar fii făcut glume pe seama băiatului.

-Ți-se pare că toate astea sunt o joacă? spuse Toby nemulțumit căci avea dreptate intr-un mod ciudat.

-Toby.........spuse Slenderman pe un ton bizar, asemănător cu vocea pe care o prestează părinți cu proprii lor copii. Nimic în viața asta nu este o joacă, totul se întâmplă cu un scop. spuse el schimbând intr-o secundă nevăzută tonul pe care îl aborda pe Toby, tentacula lui i se înfășură în jurul gâtului băiatului,  îl ridică în aer pentru ai observa chipul mai îndeaproape dar reuși doar să îl lase pe Toby fără capacitatea de a resipira pe parcursul următoarei sale replici pusă strategic în acel moment.

-Când am să am inima ei în mâna mea stânga atunci vom putea fii doar noi, te pot face să uiți tot, câtă suferință voi șterge. Gândește-te Toby, poți fii în continuare un criminal care scapă această lume de ființe ce nu o merită. spuse Slenderman chiar înainte să mature pământul cu Toby ce era aruncat în iarba densă.

Slenderman se îndrepta cu pași mici spre tunel iar pe moment Toby se gândi într-un mod disperat, ea va fii prinsă într-o cușcă nu ar avea unde fugi ,nu ar putea să îl înfrunte, moartea ar fii rezultatul rațional și previzibil. Pentru o secundă își imaginează trupul fetei străpuns de tentacule, picături de sânge ce ar zbura prin aer iar ea respirând pentru o ultimă dată. Nu își simțea corpul, nu simțea ce se află în jurul său îl vedea doar pe el și știa că viața lui se va sfârși la apusul acestei zile, nu ar fii o pierdere remarcabilă.

Își găsi drum pe lângă trupul creaturii, căci poate în aceea scenă Slenderman a crezut că Toby vrea să ajungă primul la fată să o avertizeze și să o protejeze dar în schimb rămăsese blocat când Toby se opri la granița dintre lumea oamenilor și subteran doborând stâlpi de susținere a tunelului acesta căzând cu ușurință blocând intrarea.

-Copil neștiutor nu ai habar ce ai făcut? spuse Slenderman mâhnit de cele întâmplate și privindu-l pe Toby cu greutate, silueta sa nefiind clară datorită prafului ce se ridică de la prăbușirea tunelului.

-Ea este în siguranță. spuse Toby blocat cu privirea spre sol.

-Dar tu nu ești....... spuse Slenderman ridicând toate tentaculele și aruncându-si una dintre acestea asupra lui Toby ce se izbi de un copac, acesta rupându-se de la presiunea cu care a fost tratat.