FEEL ME

2- Demonul cu chip de inger

                                                                                                         - II -

Simt cum obrajii imi iau foc si inima imi bate alert din cauza cuvintelor lui frumoase, imi las capul in jos incercand sa-mi ascund obrajii starcojii in spatele parului ce-mi cade lin in fata, inima parca mi-a sarit o bataie cand i-am auzit dulcele chicot ce suna ca cea mai frumoasa sinfonie auzita vreodata.

Mi-am ridicat usor capul rusinata de situatie dand din nou de cele doua oceane acum parca mai involburate, privirea lui era atintita asupra chipului meu privindu-ma de parca ar incerca sa ma citeasca, mi-am dres usor vocea, acesta parca revenindu-si dintr-o  transa.

- Imi cer scuze inca o data, ii spun stanjenita de situatie facand un pas in dreapta lui incercand sa il ocolesc pentru a-mi continua drumul.

- Nu-i nimic micule înger, aud ca o soapta si ma opresc in loc la auzul cuvintelor lui intorcandu-ma usor pentru al privi, insa el deja disparu-se, imi scutur capul usor debusolata daca am auzit bine sau a fost doar rodul imaginatiei mele, ma intorc continuandu-mi drumul spre apartament, afara deja se intuneca-se iar oamenii se inputinau usor, usor.

Soarele se mai vedea foarte putin printre cladirile imense  inprastiind raze rosiatice pe cerul albastrui inchis lasand loc lunii maiestuoase ca o zeita fermecatore inprastiind in jurul ei o lumina vaga plina de mister impreuna cu micile stelute ce parca sunt menite  sa straluceasca alaturi de misterioasa luna.

Mergand cu capul usor aplecat urmarindu-mi umbra  ce urmeaza sa ma paraseasca cu lasarea intunericului,  un sentiment straniu imi coboara din varful capului pana in varfurile degetelor de la picioare facandu-mi parul sa mi-se zburleasca, un sentiment ciudat de parca cineva imi urmareste fiecare pas, imi intorc capul precaut in spate, insa nu este nimeni si totusi inca ma simt urmarita, grabesc pasul incercand sa ajung cat mai repede acasa, sentimentul ca cineva se apropie tot mai mult de mine ma copleseste facadu-mi corpul sa tremure usor de teama, un zambet mic imi apare pe chip in momentul in care vad complexul de apatamente la mai putin de trei sute de metri in fata mea.

In momentul in care am deschis usa blocului si am dat de privirea calda a administratorului ce ma privea curios de dupa biroul sau respir usurata simtindu-ma in siguranta, ma intorc totusi de curiozitate spre usa imensa de sticla a blocului uitandu-ma afara, insa nu era absolut nimeni, toata situatia parindumi-se acum amuzanta orearecum din cauza paranoei mele fiind din ce in ce mai sigura ca totul a fost doar imaginatia mea mult prea bogata din cauza numeroaselor carti politiste citite.

Ma intorc inapoi mergand mult mai relaxata acum spre lift apasand butonul pentru etajul meu, ma uit la oglinda din lift analizandu-mi chipul obosit, fata mea este alba, iar in jurul ochilor am cearcane adanci provocate de orele insuficiente de somn, un clinchet usor se aude anuntandu-ma ca liftul a ajuns, ies din lift mergand spre usa apartamentului meu, scotocesc in geanta  dupa cheie gasind-o dupa cinci minute,  bag cheia in broasca invartind de doua ori deschizand usa si intrand, aprind lumina de pe hol descaltandu-ma de tenisi si mergand direct spre dormitor.

Imi dezbrac rochia alba ramanand doar in lenjeria din dantela de culoare alba, ma indrept direct spre baie dand drumul la apa pentru o baie menita sa-mi relaxeze fiecare muschi din corp,  am scapat si de lenjerie intrand sub jetul de apa calda simtind cum intreg corpul mi-se relaxeaza instant, dupa ce mi-am spalat parul am pus in mana o cantitate consistenta de gel de dus cu aroma de bujori si vanilie, mi-am masat corpul fiind incantata de placutul miros, dupa ce m-am clatit am iesit din cabina de dus infasurandu-mi corpul intr-un prosop mare alb, am iesit din baie mergand direct spre dressing alegandu-mi o lenjerie alba din dantela si o rochita scurta de noapte din satin de aceeasi culoare cu lenjeria intima, am iesit din dressing stergandu-mi parul, am bagat feionul in priza uscandu-mi parul, dupa aproape o ora in care m-am luptat cu claia mea de par saten ce statea in toate directiile m-am bagat in pat stingand lumina si lasand doar o veioza aprinsa fiindu-mi frica de intuneric, dupa ce am inchis ochii am adormit instant oboseala facandu-si imediat prezenta.