Vinerea Neagră

Penița

Am înmuiat penița în smoală
Apoi am scrijelit sentimente pe frunte
Urma să o arunc în abisul tenebrelor
Dar am părăsit-o pe masa rângedă

M-am întors după un veac
Și am văzut cum cerneala s-a schimbat
În lacrimi care au creat idei
Negândite încă de fințe efemere

Puterea peniței era mai mare
Mai mare ca orice forță a lumii
Pentru că nu te lovea și nici atingea
Ci îți deschidea mintea oropsită

Apoi am realizat că sufletul poate fugi
Dar mintea îmi va fi mereu închisoare

                                    "Punct"