Sagittarius

Prietenie

*CAPITOLUL II

-Multumesc Ana, poti sa le pui de.asupra si pe celelalte?

-O nu, hai ca vin cu tine sa te ajut, cu siguranta o sa mai intri in cineva sau doamne fereste sa nu vatamezi un zid!!   Am bufnit amandoi in ras si parea ca ne cunoastem de o viata.

-Esti tare, multumesc din nou, hai pe aici atunci, numai sa nu intarzii la ore!

-O sa ma inteleaga, nu sunt genul ala de chiulangioaica...
Ajungem in biblioteca noua, inca nu era deschisa elevilor dar arata cumva dintr.un film sf.... Rafturile erau asezate cumva intr.o dezordine ordonata. Fiind in mare parte construita din geamuri, lumina inunda intreaga incapere, era un mediu tare placut in care sa vii sa studiezi, eram fascinata si totodata ma gandeam ce legatura are Vlad cu asta, nu.l mai vazusem sincer pana acum.
-Iarta.ma ca te intreb, cum de...
Ma intrerupe ca si cum stia ce urmeaza sa il intreb

-Care este treaba mea aici? Pai eu sunt noul bibliotecar! Si ma priveste cu un zambet atat de cald incat am si uitat ce urma sa zic, patetic... - sunt student la Universitate, si fac practica la liceul vostru, urmeaza sa se deschida noua biblioteca asa ca era o oportunitate numai buna!

-Super, atunci biblioteca o sa fie mult mai plina de fete, doamna Rona nu era tocmai asa simpatica, norocul nostru ca a iesit la pensie,...fara sa.mi dau seama l.am facut simpatic si in momentul in care realizez ce am spus, zambetul imi dispare si incerc cumva sa ma eschivez, ma fastacesc si ma fac ca ploua... Ohh...

-Dragut compliment...si zambetul ala sincer si cald parca te tortura si mai tare, sinceritate ce nu o vedeam in gasca noastra de liceieni "rebeli"

-Trebuie sa merg la ora, mi.a parut bine Vlad, si dau sa plec in graba dar reusesc sa ma impiedic de o cutie plina de carti....frumoasa iesire din scena....nu apuc sa fac cunoastinta cu podeaua ca simt doua brate puternice si cand zic puternice intelegeti la ce ma refer, nu eram chiar usurica :))...

-Ohh esti bine?

-Mmmultumesc, chiar nu l.am vazut, multumesc ca nu m.ai lasat sa cad... Fata mea era rosie, caramizie, grena, Dumnezeu stie caci ma rusinasem foarte tare, in mintea mea rulau tot felul de imagini jenante mult mai catastrofale si dramatice....

-"Se mai intampla" :))

Plec totusi in graba cu tot cu rusinea mea si intru in sala, unde mai pui ca si profesorul intarzia, deci chiar nu eram o chiulangioaica.