Sagittarius

Archer

Capitolul XXIV

Bun, prima lecție, armarea. Prima data o sa iti arat eu apoi o sa te ajut si pe tine, ok?

Ana era gelatina, jeleu...ce a fost in capul meu sa vin aici? Doar nu ieseam sa vanez vrabiute in padure? Nu? Clar nu, cum sa fac sa fug? Ana aduna-te ce Dumnezeu, baiatul isi pune rabdarea la incercarea cu mine....offfff...

-Ok!

-La inceput o sa ti se para dificil pana iti formezi mana, la urmatorul curs o să-ți fie mai usor, zambea atat de cald incat sunt gata sa il cred, numai ca eu nu mai aveam creierul conectat de brate si degete...

Fac in tocmai cum imi arata Teodor si tematoare, pas cu pas ma prind de schema dar scap sageata din mana odata cu urma de bucurie ce mi se sadea in piept...

-Nu este nimic, haide urmatoarea! Concentrează-te!

Nici a doua oara nu imi iese si nici a treia si deja incep sa nu mai am rabdare...

-Teo, este clar cu nu ma pot imprietenii cu arcul, nu ma place...

-Ana, fii serioasa...nici eu nu m.am nascut cu arcul in brate, hai încă odată...

Mai incerc si fara sens ma enervez pentru ca Teodor nu ma lasa sa ma opresc asa ca pufnesc deodată...

-Teo, gata, nu este pentru mine, simt cum imi ies din pepeni si ma trag într-o parte dar de nervi imi scapa sageata din arc....

-Ce spuneai ca nu este pentru tine? Ha...Ana, ai inimerit fix in centrul țintei si fara sa fii prea atentă, iti dai seama cum o sa fii mai tarziu??

-Nu stiu cum....

-Din cate mi.aduc aminte si cand ai aruncat cu pixul in mine, tot asa erai de nervoasa, macar iti stim pornitea :)))

-Teoo...într-o zi o sa ucid pe cineva...

-Nu si daca o sa vii aici mai des, hai sa mai incercam odata, bine? Ai 3 sageti, tragele pe ele si esti libera!

-Buun....sa vedem, iau prima săgeată si o poziționez cu atentie, iau pozitia dar nu ii dau drumul cu multa viteza...

-Sa specific, 3 săgeți infipte in 3 ținte diferite!

-O daa...sper ca nu ai treaba acasa, o sa stam ceva...

-Sa speram ca nu :)) haide, următoarea!

Nu apuc sa asez bine sageata ca aud cum se trântește poarta si il aud pe Vlad salutând, de bucurie ma intorc cu tot cu arc si pana sa realizez ce fac il vad cum se lasa brusc la pamant, ups...Teo imi ia arcul din mână si bine face, imi iau pozitia de copil nazdravan si aștept sa se apropie baiatul meu in siguranta :D

-Ana, cu ce ti.am gresit?

Izbucnim toti in ras si incep sa ma rusinez!

-La ce noroc am la atins tinte, pot spune cu mana pe inima ca la distanta aia erai in siguranta:)) il pup pe obraz si il bat apoi usor pe umăr dar Teo schimba brusc tonul meu linistitor...

-Hmm, eu nu as spune asta, priveste Vlad tinta numar 5, spune tu daca erai in siguranta sau nu :)))

-Vorbește serios Teodor? Este sageata ei? Este uimitor si eu care radeam de pixul tau...

-Ammm....cred ca a fost din greseala dar bine ca ai venit, Teodor m.a exilat aici asa ca macar nu o sa fiu singura :))

-Ce vreti sa spuneti?

-Ana trebuie sa atinga 3 tinte diferite, asa ca hai sa nu mai tragem de timp!

Vlad face câțiva pasi in spate sa ma lase sa ma concentrez dar mintea mea era si mai varza...

Teodor ma ajuta iar sa.mi revin in pozitie si imi spune soptit "leagă privirea de sageata si condu-o spre tinta" asa ca nu o mai scap din ochi, trag aer in piept si imi imaginez cum zboara sageata fix unde trebuie....

Prima, a doaua si a treia...nu.mi venea  sa cred, eram muta de uimire, Vlad a venit si m.a strans tare in brate iar sentimentul de mandrie imi apare in suflet si creste din ce in ce mai mare!

Il lasam pe Teo sa strângă si plecam spre casă, dar ne oprim langa o toneta cu înghețată.

-Haide sa sarbatorim!! Si zambeste cu gura pana la urechi, era adorabil si pentru prima data il vedeam atat de strengar.

-Capsuni!

-Mentă!

Ne.am rezemat amandoi de capota mașinii si ne bucuram ca 2 copii de inghetatele noastre!

-Sunt mândru de tine Ana!

-Simt asta, dar altceva te bucura acum, este legat de înghețată?

-Hmm, cumva, si mai ia de cateva ori din inghetata lui de menta.
Cand eram mic, tin minte ca ma ducea mama intr.un singur loc din care imi cumpara inghetata, locul unde se întâlnise prima data cu tatal meu si de fiecare data stateam pe bancuta din fata tonetei si o puneam sa.mi povesteasca iar si iar si iar si nu se plictisea niciodată de lucrul asta. Cumva se bucura vazandu.ma atat de entuziasmat dar dupa ce am crescut mi.am dat seama ca de fapt mergea acolo cu speranta ca poate se intoarce, dar....

Nu il las sa termine pentru ca știam ce urma sa zica si ma intorc spre el si il sarut cu gustul meu de capsuni iar el se topeste mai ceva ca inghetatele noastre.

-Hmm, esti pansament pentru suflet!

-Am vrut doar sa incerc inghetata ta de menta si ma uitam ca si cum nu intelegeam ce spunea el.

-Domnisoara sarcastica?

-Da!

-Mai gusta putin din inghetata mea si mi.o lipeste cu tot cu cornet de buze reusind sa ma enerveze la culme...dar o iau de pe fata si ma ajut de limba sa ma curat fara sa.mi iau ochii de la el si nici el de la mine.

-Doar atat?

-Iubitule, razbunarea o sa vina cand nu te astepti nu cand esti in gardă...si acum Ana are 2 inghetate si Vlad niciunaaaaaaaaa!

-Hmmm inteligent....